24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Traian Băsescu redivivus? Încă mai este electrizantă imaginea sa asupra spațiului politic românesc? Mai are forța de atracție necesară monopolizării mass media ori de câte ori își face apariția în public? Este și astăzi ”stăpânul inelelor”, chiar dacă se prezintă doar ca persoană fizică, ca simplu cetățean, ca ”fost” și nicidecum ca ”ce ar mai putea fi”? La toate aceste întrebări răspunsul este, la rândul său, într-o nervoasă așteptare. Nimeni, deocamdată, nu știe cum să-l prindă ca să nu-i alunece din plame, cum doar peștele mai poate aluneca. Este lunecos și foarte agitat, speriat și dezorientat. O astfel de stare îl pune în alertă, îl face să-și scoată ghearele, țepii și tot ceea ce l-ar putea apăra, fie chiar printr-o serie de contraatacuri, în toate direcțiile, de unde simte că îl pândește tot felul de pericole, reale sau mai puțin reale.
O astfel de stare ambiguă l-a făcut pe Traian Băsescu să-și caute un punct de sprijin, un ”cap de pod”, o regrupare de gânduri și de interese sub acoperișul Mișcării Populare, partid pe care el nu ezită să și-l revendice ca fiind ”opera sa”. După o îndelungată stare de suspans, iată că, Traian Băsescu devine membru al acestui partid cu rodajul făcut, în două alegeri, una europarlamentară și cealaltă prezidențială, ambele fiind înregistrate la capitolul ”eșecuri de gestionat”. Încă din momentul facerii au fost înregistrate tensiuni la vârful partidului, cu demisii și renunțări suspecte, dar și cu părăsiri de funcții, la modul intempestiv, mai ales atunci când DNA a început să funcționeze în plin și în zona portocalie, cu precădere după ce Traian Băsescu și-a încheiat mandatul la Cotroceni. PMP a fost partidul care a beneficiat de vizibilitatea lui Traian Băsescu și a Elenei Udrea, astfel încât, a intrat în liga mare înainte chiar să se fi născut. Acest avantaj, chiar dacă inițial nu i-a folosit la ceva, astăzi, când întreaga scenă politic este bulversată de decapitările corecte sau discutabile ale DNA, iată că PMP începe să fie vizibil, chiar și la numărătoarea partidelor ai căror lideri nu au probleme cu justiția. Cel puțin deocamdată. Din acest punct de vedere, consideră unii analiști, gestul lui Traian Băsescu de a se grăbi să intre în PMP ar putea să fie fatal pentru partid, atâta timp cât, din ce în ce mai multele sale procese, dezmorțite din perioada de imunitate, acoperă cu nori negri și această formațiune politică.
Alți analiști sesizează o mișcare specifică animalelor politice, aceea prin care forța de atac a adversarului este folosită în avantajul celui atacat. Un astfel de contraatac, la care Traian Băsescu folosește forța ”atacatorului”, poate fi înscrisă și reacția sa la zilnicele citări la Parchetul General, cu țintă directă, procurorul general Tiberiu Nițu. Victimizarea sa, descoperirea unor interese personale ale celui care ”a tras în teroriștii din decembrie 1989, în timp ce aceștia nu au fost descoperiți, deci, concluzionează Traian Băsescu, ”a tras în populație”, vine astăzi să se răzbune pe el, cel care ”a dat voie Justiției să-și recâștige prestanța și utilitatea în democrația constituțională a României”.
Astfel, Traian Băsescu descoperă o denaturare a funcției procurorilor, antrenați într-o veritabilă poliție politică, atunci când toate tunurile încep să fie îndreptate asupra sa. Doar acum fostul ”președinte jucător” își dă seama de monstrul pe care l-a creat și din ghearele căruia nu mai reușește nici el să scape, atâta timp cât acesta este doar un sistem, un mecanism insensibil și nerecunoscător, funcționând doar la comanda celui care deține butoanele.
De fapt, aceste ”butoane” sunt funcțiile sistemului, ocupate de persoane cu lipici la scaun, care au, la rândul lor, grija față de destinul lor, mai mult decât prerogativele legii după care ar trebui să funcționeze. O astfel de stare o face pe Livia Stanciu, de exemplu, să ignore cu bună știință ceea ce dosarul, supus judecății, conține, dacă acesta este în contradicție cu soluția pe care Curtea Supremă de Justiție și Casație trebuie să o dea, în conformitate cu avariile pe care le identifică sistemul.
Traian Băsescu nu va face excepție de la regula pe care istoria a memorat-o, aceea prin care Saturn ajunge, invariabil, în situația de a-și devora copiii.
În cazul nostru, particular, Saturn este chiar sistemul, Traian Băsescu fiind unul dintre copiii acestuia, chiar dacă el este, de fapt, Creatorul.
Se încearcă acreditarea ideii: Traian Băsescu redivivus! – când, de fapt, asistăm doar la o zbatere a animalului politic nimerit în capcana cu ajutorul căreia a reușit să conducă țara timp de un deceniu negru pentru binele României, chiar dacă, una din temele majore ale revenirii sale în marea politică este tocmai aceea a salvării României din ghearele crizei mondiale. Poate a salvat România, dar și-a sacrificat poporul, pe care astăzi încearcă din nou să-l păcălească, prezentându-se a fi soluția, speranța, Mesia.
Ptiu, Satana”!
