Mai merg câțiva ani

cu inima oprită la semafor

trupul nu mă incomodează

când simt infinitul

prin mine cum trece

asemenea unui fior

 

unui spasm,

o emoție fără de care

nu aș mai crește drumul

ridicat în picioare

să-mi ajungă până la creștet

și poate mai sus…

acolo unde inima mea

a ajuns

o clipă de taină

un cuib de pasăre

nezburată

o poveste închisă

între a fost odată și niciodată.

 

Mai merg câțiva ani

cu inima oprită la semafor…

când verdele s-a copt

și a devenit roșul continuu

sub formă de linie

și de țiuit

ce-ți scoate nervii prin urechi

și prin ochii dați peste cap

trece viața descrisă în rezumat:

ce mult te-am iubit

ce mult te-am iubit!