24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Zoe Dumitrescu-Buşulenga
Arhimandritul Roman Braga
Editura Doxologia
Am învăţat, cu trecerea anilor, că întâlnirile nu sunt întâmplătoare, că punerea faţă în faţă a oamenilor nu ţine decât foarte puţin de voinţa lor şi că o anume răbdare a aşteptării poate fi răsplătită, oricât de târziu, cu vederea a ceea ce ar părea imposibil. Când, prin anii 70, venerabila măicuţă Benedicta Braga îmivorbea, în chilia Prea Cuvioşiei sale de la Văratec, despre Arhimandritul RomanBraga, aflat pe atunci în Statele Unite, Părintele mi se părea un personaj de povestire hagiografică. Atâta durere răzbătea din spusele măicuţei despre suferinţele grozave îndurate de fratele său mai mic în închisoare, apoi de încercările grele prin care trecuse în Mato Groso şi care-i zdruncinaseră amarnic sănătatea, încât mă copleşeau şi pe mine tristeţea şi o milă nesfârşită faţă de călugărul de departe. Mi-l închipuiam ca pe un mucenic, palid, slab, strivit de chinurile la care fusese supus, ca o imagine dintr-o icoană bizantină. Şi nu doream altceva decât ca măicuţa Benedicta să apuce să-şi mai vadă o dată fratele înaintea sfârşitului, ca să-şi aline dorul şi durerea.(Zoe Dumitrescu-Buşulenga)
Filip Florian
Zilele regelui
Editura Polirom
Zilele regelui e un roman clar ca o fereastră bine ștearsă, fermecător, aerisit, îmbibat de acea jubilație a scrisului atât de rară la scriitorii români din zilele noastre. Povestea se ține foarte aproape de cronologia unei felii de istorie, folosind-o strict ca pe o canava. Pare să fie un fel de ancoră, căci mesajul nu e legat de istorie, ci de omenescul din ea. Restul e doar plăcerea ficțiunii, care nu se sprijină neapărat pe portrete, în sensul clasic al cuvântului. Centrul de greutate e altundeva, în atmosferă și în detalii. Ca un tablou de Bruegel cel Bătrân, România de după unirea Principatelor e o idilă înșelătoare. (Tania Radu)
Mircea Daneliuc
Ca un grătar de mici. Un picior de plai, cu șpițul
Editura Adenium
„Băi, fii atent! Melcușorule… Să-mi lași cartea-n pace. Cu tine vorbesc, tu, cel cu nume de urbe port-dunăreană. (Nu e Calafat. Dar e-n zonă… Știe el ce vorbesc.) Mi-ai luat Senatorul și l-ai maimuțărit. De ce n-ai talent? Mi-ai umblat și în proze. E frumos să pui mâna? Nu te baza că nu există critici de film, adică cineva care să observe și să-ți bată obrazul. Ți-l bat eu, și dacă te mai prind cu raptul prin ograda ce-mi aparține, am să te iau de ceafa-ți și-am să te dau cu boticul în murdărie ca pe un maț.” (Mircea Daneliuc)
Monika Peetz
Doamnele de marţi
Editura Baroque Books&Arts
Cinci doamne, cinci prietene. Cu cincisprezece ani în urmă, când au terminat cursul de limba franceză au hotărât să bea un pahar la restaurantul Le Jardin şi de atunci au masa lor rezervată, aceeaşi, de lângă şemineu, şi toată lumea le spune doamnele de marţi, doamne în floarea vârstei, apoi spre patruzeci, iar acum uşor peste. Cu temperamente cât se poate de diferite. De peste cincisprezece ani se întâlnesc cu sfinţenie în prima zi de marţi din fiecare lună şi o dată pe an pun la cale o călătorie. Iar anul acesta plănuiesc ceva cu totul special, un drum la capătul căruia nimic nu va mai fi ca la început. Pas cu pas, se vor apropia tot mai mult de un secret care le va schimba viaţa. Şi le va schimba şi pe ele, iar cititorul, care avea certitudinea că le cunoaşte de cincisprezece ani va trebui să înţeleagă că nimic nu este ce pare a fi.
Lauren Beukes
Fete strălucitoare
Edituran Leda
În Chicago, în perioada Marii Crize, Harper Curtis găsește cheia unei case care îi permite să călătorească în timp. Dar curând descoperă că acest privilegiu are și un preț: trebuie să le ucidă la momentul potrivit pe „fetele strălucitoare”: acele tinere excepționale, cu un potențial extraordinar, pe care le caută în călătoriile lui prin timp. Harper le vizitează în diferite perioade ale vieții lor, marcându-le destinul și lăsând lângă cadavrele acestora câte un obiect misterios, până când, în 1989, una dintre victime, Kirby Mazrachi, supraviețuiește și pornește în urmărirea lui.Hotărâtă să-l găsească pe ucigaș pentru a-l da pe mâna justiției, Kirby ajunge să lucreze la Chicago Sun-Times alături de Dan Velasquez, un reporter care s-a ocupat în trecut de cazuri de omucidere. Pas cu pas, această fată strălucitoare se apropie de confruntarea finală și de imposibilul adevăr.
Florin Piersic Jr.(ed.)
Ficţiuni reale
Editura Humanitas
Mai întâi a fost o provocare: „Scrie o povestire la persoana întâi”. Apoi, un grup pe Facebook, alcătuit din oameni dornici să-şi spună poveştile şi să le afle pe ale altora. La capătul firului, Florin Piersic jr, cel care a făcut regulile jocului: „Povesteşte ce ţi s-a întâmplat pe parcursul unei singure zile. Dacă poţi, restrânge acest segment la o oră. Fii prozaic. Povestirea poate fi reală sau inventată”. Iar la sfârşitul jocului, 67 de poveşti – trăite sau închipuite, vesele, triste, tulburătoare, incredibile, neaşteptate, senzaţionale, obişnuite, spumoase, dulci, amărui, mai lungi ori mai scurte, ca toate poveştile care ne locuiesc pe fiecare dintre noi – au trecut pragul dintre realitate şi ficţiune şi s-au aşezat între copertele unei cărţi de ficţiuni reale.
