ANUL CARE A FOST, ANUL CARE VA FI

Adi Cristi

Suntem în apropierea sfârșitului de an. A ceea ce a mai rămas din 2015. Un an care se va termina peste patru zile. Un an depozitat imediat între copertele albumelor anilor trăiți, ani consumați de fiecare din  noi în parte și împreună.

Anul trăit, consumat, nu poate fi per ansamblu decât un an bun. Unii au reușit, alții s-au prăbușit, unii sau născut, alții au murit, unii au fost buni, alții au fost răi. Per ansamblu 2015 a fost un an normal, doar dacă ignorăm amprenta politică, pe care acest an drăcos și-a pus-o marcant pe gâtul fiecăruia dintre noi, cei care am fost ștrangulați la limita dintre viață și moarte.

Politica strică socoteala. Ea face și desface lumea și spiritul ei după cum este pregătită să fie pe placul celor mulți sau a celor care ies în stradă și protestează.

Nu avem certitudinea că suntem pe drumul cel bun, că am ales calea cea dreaptă, chiar dacă preoții ne aduc aminte că aceasta o găsim doar pe drumul iubirii întru Dumnezeu, a dumnezeirii. O astfel de cale constatăm că, în anul 2015, a fost una pierdută, părăsită, astfel încât, doar 56,3% dintre români mai au încredere în Biserică. Și, acolo unde nu mai este biserică, orizontul se umple de nestatornicie, de imoralitate, de teamă și greșeală. Românii acestui an care se termină sunt mult mai fascinați de prestația Instituțiilor executive ale statului: Pompieri (77,5%), Armată (75,4%), Jandarmerie (65,8%). Urmează DNA (61,2%) și SRI (51,3%).

Din rândul instituțiilor sociale și private din care face parte și Biserica urmează, la mare distanță, Universitățile, care se bucură de încrederea a 43%. Acestea sunt urmate de Presă, cu 35,7% încredere multă și foarte multă. Clasamentul încrederii în instituțiile sociale și private este continuat de Organizațiile Societății Civile cu 30,2% încredere multă și foarte multă Patronate cu 19,7%, Sindicate cu 18,6% și Bănci cu 17,6% .

Topul încrederii în instituțiile politice este și în luna noiembrie condus de Președinție cu 51,2% încredere multă și foarte multă. Pe locul al doilea în topul încrederii se situează, la o distanță semnificativă, Primăria, care se bucură de aprecierea a 37,6% dintre români. Curtea Constituțională se menține în luna noiembrie pe poziția a treia, cu 32,8% încredere multă și foarte multă. Urmează Guvernul, care beneficiază de încrederea a 30,9% dintre cei intervievați, după instalarea la Palatul Victoria a noului cabinet condus de Dacian Cioloș. Clasamentul este încheiat de Consiliul Județean cu 22,9, Parlament, cu 12,8% încredere multă și foarte multă și Partidele Politice cu 8,6%.

Aceasta este radiografia a ceea ce s-a întâmplat în 2015, în România. Din datele statistice se poate spune, fără a ignora interpretarea acestora, a fost un an în care ”nu s-a întâmplat nimic deosebit”, chiar dacă țara s-a cutremurat pe alocuri, a luat foc, au fost răsturnări spectaculoase, atât în zona guvernamentală cât și în zona de competențe a DNA sau în piețele publice ale țării, spații redeschise protestelor și manipulărilor deja dovedite cu tot felul de foști securiști sau sereiști infiltrați în mulțime.

Per ansamblu stăm bine, mult mai trist, mult mai dramatic este atunci când deschidem ochii și inima, încercând să ne apropiem de viața reală, de ceea ce se întâmplă cu noi, fiecare în parte și mai apoi împreună. Atunci constatăm că nu o ducem bine, că suntem în continuare pedepsiți de cine știe cine să suferim în numele incompetenței celor care ne conduc, a celor pe care i-am ales să ne reprezinte, nu de dragul spectacolului, ci doar asumându-și responsabilitatea faptelor lor, fapte ce ar trebui să-și deconteze rezultatele întru binele nostru colectiv.

Poate de aceea vedem că Biserica, Școala, Presa, s-au prăbușit la capitolul încrederii, în timp ce Pompierii, Armata, Jandarmii, DNA au luat caimacul atenției și preferințelor instituțiilor de forță, cu uniformă, care ar mai putea să introducă ordinea și disciplina, necesară stopării efectelor minciunii și ale hoției la care se dedau toți cei care ajung la Putere, de la președinte la ultimul primar de comună.  S-au încercat toate alternanțele la guvernare, acum s-a mizat pe guvernul de tehnocrați, fără însă a se obține calea cea dreaptă pe drumul cel bun, atât de cei care au fost, cât și de cei care sunt. Într-o astfel de perspectivă dezarmantă trăiește poporul român, spectatorul care ar dori să intre pe teren și să ia la fugă echipele dar și arbitri, invadând deocamdată strada, găsind pe această cale drumul ce poate să ducă la butoane.

Anul 2015 a fost anul care a fost. Urmează 2016, anul care va fi exact așa cum va fi!