LASĂ-NE, LASĂ-NE…!

Adi Cristi

Să încercăm aplicarea metodei reducerii la absurd pentru a înţelege împotrivirea lui Traian Băsescu faţă de Bugetul de Stat pe 2014. Să presupunem că Traian Băsescu are dreptate atunci când se împotriveşte accizării combustibilului cu 0,7 cenţi pe litru, taxă suplimentară ce ar arunca din nou ţara în haos.

Demonstraţia făcută cu cifre din buget, asumate, deci, şi de Victor Ponta, poate fi credibilă, dacă ar fi să-i dăm dreptate preşedintelui atunci când acesta identifică „umflări” suplimentare ale Bugetului de Stat pe 2014, cu intenţia intrinsecă de „a avea bani pentru campaniile electorale ale anului 2014”.

Nu ştiu dacă aşa a gândit şi Victor Ponta, dar, fără nici o ezitare, spun ceea ce a recunoscut şi Traian Băsescu, banii aceştia ascunşi, umflaţi în diferite capitole ale bugetului, sunt de fapt bani negrii pentru alegeri. „Aşa a fost şi pe timpul lui Tăriceanu şi pe timpul lui Boc…” El a ştiut, dar nici atunci, spune el, nu a fost de acord cu această strecurare pe sub diferite uşi a unor bani necontrolabili, intraţi în logica lui „eu centrez , eu dau cu capul”.
Traian Băsescu a pornit de la o analiză corectă, impecabilă, accentuând că orice mărire de taxe se răsfrânge instantaneu asupra populaţiei, dar şi a clasei mijlocii, acolo unde există IMM-urile şi întreprinderile familiare pândite de faliment.

Fără nici o tresărire, preşedintele jucător aduce în discuţie majorarea TVA cu 5% în 2010, ca şi cum el nu ar fi fost direct implicat în această greşeală cu efecte dezastruoase asupra economiei naţionale, greşeală ce continuă şi astăzi să provoace victime.

Evident, vinovatul pentru această măsură a fost Emil Boc şi nu el, cel care de fapt a decis că altă cale nu este după ce CCR „i-a dat peste degete” atunci când a încercat să se atingă de pensii.

Astăzi se ia de Victor Ponta pentru că a identificat o fantă prin care s-ar putea strecura bani din Buget, dar nu pentru nu ştiu ce alte minuni, ci pentru alimentarea sacoşelor cu bani electorali ale diverşilor baroni locali ai USL. Întregul raţionament are deci la bază această spaimă. Cum vor fi sifonaţi cele 2,3 miliarde de lei, destinaţi prin buget investiţiilor şi plăţii dobânzilor, dar care, după „experienţa prezidenţială”, aceştia se vor scurge în campania electorală.

Este marea grijă a lui Traian Băsescu. Dansul pe sârmă, cu grija faţă de buzunarele românului, nu-l prinde. Nu mai este credibil atunci când încearcă să moară de grija românului după ce el este cel care a produs adevăratul genocid  în România anilor 2004-2014. Zece ani de umilinţă, de batjocură, de falimente spectaculoase, de decimare a IMM-urilor. Peste 300.000 de mici întreprinderi au fost rase din activitate, după ce a fost aplicată taxa forfetară. Aveai sau nu aveai profit trebuia să plăteşti o taxă la stat, taxă ce s-a dovedit a fi piatra de moară legată de gâtul acestor sute de mii de societăţi comerciale, care şi-au dat astfel obştescul sfârşit.

Şi acum, acelaşi călău, vrea să execute dansul binevoitorului, al salvatorului, al celui care doreşte să-şi înscrie în CV-ul său şi îndeletnicirea de salvator al naţiunii române de sun taxa de 0,7 cenţi/litru de combustibil.

Cred că taxa aceasta este pe fond o mare prostie descoperită de unul fără minte de economist şi însuşită de Victor Ponta, fără a gândi prea mult la efectele perverse ale acesteia. Dar, a accepta ca Traian Băsescu să fie acela care descoperă adevărul este prea mult de suportat. Este ca şi cum ai pune un criminal să judece procesul în care trebuie făcută dreptate văduvei, în amintirea celui ucis.

Lasă-ne, lasă-ne….!