AMBIGUITATEA LIBERALĂ

Nu știi, te învățăm. Nu poți, te ajutăm! Nu vrei, te obligăm!” Aceasta este deviza în trei puncte a lui Lenin, deviză ce a încercat (și a reușit) să explice, pe înțelesul tuturor, cum e cu forța Partidului și efemerida cetățeanului, prins între roțile dințate ale unui prezent aproape înghețat.

Liberalii continuă să pună ursul să joace, chiar dacă acestuia nu-i sunt pe plac cărbunii încinși, pe care acesta este obligat să-și exprime talentele coregrafice. Privind mai atenți și mai cu băgare de seamă, nu ezităm să constatăm că ursul este de fapt o ursoaică, iar acesta este Alina Gorghiu, aceeași femeie ciudată, care suna pe la ușile românilor, pentru ca aceștia să-i deschidă și să stea la taclale cu ea, pe timp de campanie electorală prezidențială. Din ușă-n ușă cu Alina Gorghiu a fost, trebuie să ne aducem aminte, cel mai penibil episod decontat învățămintelor ”cum să comunicăm cu Alina”.

După ce premierul Dacian Cioloș a trimis-o la limbare, să plimbe ursul sau câinele, să plimbe pisica sau papagalul, oricum, a trimis-o să plimbe ceva (iar dacă nu ar fi găsit altceva mai bun de plimbat, să-l plimbe pe Vasile Blaga), iată că copreședintele liberalilor portocalizați iese din nou la atac, cum alții încercau să iasă din mocirla comunității: murdari, cleioși, disperați. O astfel de percepție nu poate fi ignorată, nu poate fi lăsată în mijlocul drumului, mai ales că pe acesta nu suntem siguri că nu vor trece din nou rușii, sau atât cât a mai rămas din sovietici, dacă suntem la fel de sensibili la mârâielile lui Vladimir Putin cum ne arătăm că suntem la recomandările Comisiei Europene sau a Comisiei de la Viena. Trebuie să ne folosim de o paranteză pentru a exclama cu tăria unui strigăt că suntem plini de comisii și de recomandări, într-atât încât viața de zi cu zi să fie credibilă și mai ales înțeleasă ”de la vlădică la opincă”. Și de omul mare și de cel prăpăstios.

Alina Gorghiu ce a mai născocit cu mintea ei mai zglobie decât poate să fie un copil uitat pe locul de joacă din Parcul Municipal? A descoperit descoperirea, așa cum savanții au reușit să descopere cea mai acidă formă de ambiguitate, alta decât cele șapte forme de ambiguitate ale lui William Empson și anume ambiguitatea lui Graham Hough (cel care reușește să ”identifice al optulea tip de ambiguitate, între semnificația intenționată de autor și semnificația realizată de cititor în timpul lecturii), singura care ne oferă dreptul de a găsi salvarea și într-o înghesuială fără de salvare, atâta timp cât se constată că una spun conducătorii, dar altceva înțeleg alegătorii!

Ce ia trecut astfel prin cap Alinei Gorghiu? Nici măcar un glonţ, fie el cât de mic. Ia trecut o idee cât o ghiulea de mare. Liberalii ce spun? Ia să ascultăm cu urechea pusă pe calea ferată!

După ce Dacian Cioloș a semnat HG-ul privind organizarea alegerilor locale, într-o grabă suspectată  de unii ca fiind cârdășia ascunsă a tehnocraților cu liberalii, iată că Alina de la liberali sare din locul în care se pune harta țării în cui și se aruncă cu capul înainte, ca un înotător de elită, amenințând că va ataca în contencios  această hotărâre a Guvernului Cioloș.

Și astfel se povestește că un scenariu diabolic este pe punctul de a favoriza construirea unui grup infracțional (compus din liberali, tehnocrați, magistrați) care vor să modifice regula în timpul jocului, cu trei luni înainte de consumarea alegerilor locale. Liberalii Alinei Gorghiu nici ei nu mai știu dacă sunt de partea Guvernului sau împotriva Guvernului. Din nou suntem puși în situația de a observa că pedeliștii au reușit să infesteze și neuronii lui Ludovic Orban și să dezgroape securea urii, a dușmăniei, specialitatea lui Gheorghe Flutur și a lui Vasile Blaga, încercând să pună cizma pe aorta adversarilor politici.

Dacă ceea ce povestesc acum combinatorii de jocuri politice, de scenarii oripilante și fanteziste, s-ar putea adeverii, atunci DNA va trebui să fie încă de acum cu motoarele pornite, turate, astfel încât să reușească să ofere satisfacție electoratului, înainte ca acesta să fie prins în capcana pregătită de sistemul ce încă mai funcționează și într-o perioadă prelungită, post-Băsescu.

ADI CRISTI