A ÎNNEBUNIT LUPUL

Adi Cristi

Traian Băsescu se revarsă precum puhoaiele de apă aruncate pe pământ de forța unei viituri nimicitoare. Nu mai rezistă. Nu mai are limite. Este întins ca o maree neagră, ce prinde în cuprinderea ei tot ce poate mișca, tot ce poate pluti la suprafață, asemenea unei pete de păcură din ce în ce mai amenințătoare.

Traian Băsescu este mai disperat decât poate să fie disperarea ca stare de ultimă urgență. Pentru el legea nu mai contează. Singur își asumă consecințele ce vor decurge din atitudinea sa sfidătoare față de lege. Dă cu bâta în baltă. Lovește doar pentru ca apa să pleoscăie, să facă bulbuci la gură, să împroaște în toate părțile, doar, doar va fi cineva udat din cap și până în picioare.

Traian Băsescu demonstrează că nu are proprietatea funcției pe care o deține, se pare, la modul fraudulos, fără a fi convins că el este Președintele României. Din comportamentul său reiese doar calitatea sa de cetățean al acestei țări care uzează de dreptul la liberă exprimare, de dreptul la opinie, chiar dacă ceea ce spune este pe placul unora sau nu.

Președintele României, chiar dacă este și el cetățean al țării, chiar dacă are mult mai multe avantaje decât un simplu cetățean, are și mari responsabilități, ce nu se vor regăsi la nici unul dintre concetățenii săi. Doar el este președintele țării, doar el este cel chemat ”să ne reprezinte la cel mai înalt nivel”.

Constituția României îl condiționează pe cel care îndeplinește funcția de Președinte al României să-și asume doar rolurile pe care le poate avea în conformitate cu prevederile legii fundamentale: (1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

În nici un articol constituțional din cele 22 de articole referitoare la funcția de președinte al României nu este o prevedere prin care se spune că președintele este deasupra legii, că el are voie să facă ceea ce nimănui altcuiva nu-i este permis. În nici un articol de lege nu se prevede că președintele are dreptul să dezbine țara, să o învenineze, să o arunce pradă dușmănie. În nici un alt articol de lege nu se spune că președintele României are dreptul de a face toate acestea fără ca să plătească, căci, trebuie să ținem cont de prevederea constituțională prin care se spune fără echivoc că: ”Nimeni nu este mai presus de lege” (Constituția României, Art.16, Alin.2).

Prin comportamentul său aberant Traian Băsescu își dictează singurul condamnarea, într-o inconștiență crasă, pe care doar starea lui de încrâncenare i-o mai poate dicta. Pentru el nu este bună decât Elena Udrea. ”Bună, rău” ar spune un hâtru, dar care, dincolo de ochii prezidențiali, nu-și depășește condiția de femeie abilă, căzută cu tronc președintelui țării. Nu cred să existe și altfel de relații între cei doi, fără ca pentru acestea să ”bag mâna în foc”. ”Apropiere cu năbădăi” poate fi explicată mult mai rigid prin invocarea singurătății la care a ajuns Traian Băsescu. Nimeni nu-l mai ascultă, nimeni nu-l mai dorește, nimeni nu mai crede în el. Nimeni în afară de Elena Udrea. Pentru el președintele PMP a ajuns să fie Steaua Nordului după care încearcă să se orienteze, acum la final de mandat, final care îi sună din ce în ce mai straniu în urechi, precum mai pot să sune ușile de metal ale celulelor spațiului carceral.

Fără ai dori acest lucru, decât dacă se va dovedi că-l merită cu prisosință, ar fi timpul ca Traian Băsescu să se pregătească de scris. Va avea liniștea necesară spovedaniei, împărtășirii. Ar putea să-și deschidă ochii și să cuprindă adevărata realitate, acolo unde nu mai există nici ură, nici răzbunare, decât la nivelul legilor ascunse ale gratiilor, legi care, de această dată, nu mai țin de Constituția țării. Poate așa își va da seama pe viu ce înseamnă să te consideri deasupra legii.

Dar, până acolo mai avem de îndurat din deraierile în decor ale celui care încă mai este președintele României, deraieri care nu ne afectează doar pe noi ca cetățeni, cât mai ales încep să afecteze țara, supusă uimirilor și presiunilor internaționale, nedumerite de ceea ce se întâmplă la Palatul Cotroceni. A înnebunit lupul! – Ce altceva ar putea să fie?