24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Inventarul imixtiunilor DNA în strategiile de culise ale partidelor politice, în general cele parlamentare, devine unul dintre cele mai periculoase atribute ale forțelor oculte, atât de des invocate într-o realitate fluidă, lunecoasă, care ne scapă printre degete atunci când avem nevoie de certitudinea realului, de confirmarea că ceea ce ni se întâmplă poartă cu sine încărcătura profundului și nicidecum a arbitrarului sau a atacurilor țintite și dirijate din umbră, spațiul, în general, populat de forțele răului.
Marea confuzie se naște din aprecierea periculoasă prin care s-ar crede că partidele politice cu liderii lor au imunitate în fața organelor de anchetă penală, mai ales dacă vorbim de un an electoral. Nici pe departe o astfel de atitudine. Fiecare putere recunoscută a statului de drept trebuie să funcționeze în afara oricăror condiționări sau limitări. Parlamentul trebuie să facă legi, Puterea judecătorească să vegheze la aplicarea acestora, în timp ce Executivul trebuie să aplice legile în așa fel încât poporul să aibă parte de beneficiile estimate în urma demonstrării nevoii acestora. Nimeni nu se poate amesteca în pătrățica celuilalt și, așa cum s-a tot invocat, în ultimii 15 ani, independența Justiției, ar trebui să fim atenți și la independența Legislativului și a Executivului. Sunt cele trei puteri ale statului de drept care definește democrația autentică și care nu ar trebui ”să se încalece”, să-și arate una alteia mușchii. La urma urmei Legislativul este cel care face legea în țară și nu Puterea Judecătorească, care are prerogativa de a avea grijă ca acesta să fie aplicată în așa fel încât să nu iasă din prevederile articolelor și aliniatelor ei și nici ale Constituției. Puterea Judecătorească este pusă în situația să respecte legea votată de Parlament și nu de a o ignora sau de a o încălca considerând că apelul la independenţa Justiției îi poate crea o astfel de stare anormală, de a fi deasupra legii, de a fi mai presus de lege, doar pentru că luptă cu infractorii țării sau, mă rog, cu cei pe care rechizitoriile procurorilor îi consideră așa.
Revenind la scurtcircuitul creat în logică de marea confuzie care încearcă să ne scoată din firescul atribuțiilor fiecărei dintre puterile statului de drept, trebuie să afirmăm, fără nici o rezervă, că procurorii DNA, de exemplu, sunt chemați să rezolve toate cazurile de mare corupție, în care sunt antrenați puternicii zilei, de la președinte de țară la președinte de partid politic, de la președinte de Curte Supremă la președinte de judecătorie comunală. Celeritatea cu care se vor realiza astfel de rechizitorii de trimitere în judecată vor scoate de sub grava bănuială a unei poliții politice care acționează la un anumit semn asupra adversarilor politici ale celor care doresc să-și creeze anumite avantaje în lupta politică, mai ales într-un an electoral. Ce se întâmplă în 2016? Principalii adversari politici ai ”partidului lui Iohannis”, prescurtat PNL, liderii PSD, de exemplu, sunt plimbați pe la DNA, mare parte dintre ei ieșind de la audieri reținuți și încătușați (așa prevede legea asumată de parlamentari), pentru presupuse fapte de corupție întâmplate cu zece ani în urmă și aduse astăzi în prim plan de către o serie de delatori, pe care i-a scos din casă producția de primăvară de remușcări sau, după cum avea să mărturisească Alina Petrea, ajunsă deja o profesionistă a delațiunii, spaima că poate fi și ea amestecată în ciorbă, ca tăinuitoare. Evident că ciorba, despre care încerca ”profesionista” să vorbească, de mult s-a evaporat din interesul procurorilor.
Deja se poate merge mai departe cu uimirile născătoare de mari suspiciuni. Cum de interesul procurorilor DNA s-a concentrat numai asupra principalilor primari ai PSD, considerați deja câștigători, în toate evaluările sociologice premergătoare începerii campaniei electorale? Această busculadă la mijlocul terenului, în care procurorul DNA vine și pune piedică jucătorilor uneia dintre echipele aflate în teren (despre care spectatorii știu că sunt cei mai buni), nu ne poate lăsa liniștiți, nu ne poate lăsa impasibili la ceea ce se întâmplă în țară, evident, toate aceste mizerii fiind decontate marelui efort de eradicare a corupției.
Suntem ceea ce suntem, nimic mai mult, nimic mai puțin, doar atât cât să reușim să ne cuprindem, din cap și până în picioare, cu mai este cuprins ghemul de lână pe care încercăm să-l transformăm în acel pulover care ne acoperă trupul, ferindu-ne de rușinea care ar putea să ne atace din prea multă pudicitate.
Ne este rușine că suntem, ne este rușine să fim într-o astfel de conjunctură la fel de artificială cum ne este zâmbetul desenat în spatele dramelor, pe posterele electorale.
ADI CRISTI
