Un secol după insurecţia dadaiştilor la Cabaret Voltaire în Zürich, ceva comparabil s-a întâmplat în Bucureşti, în timpul Festivalului Internaţional de Poezie 2016. Şapte poeţi şi performeri, români şi străini, au confruntat audienţa şi ordinea calm-dominantă a poeziei cu o avalanşă de versuri fără cuvinte, sunete agresive, improvizaţii urgente, onomatopee bizare, incantaţii solemne, poeme simultane în mai multe limbi, experimente vocale şi corporale debusolante şi mult, mult zgomot, intens, iraţional, accelerat, simetric spiritului şi ritmului în care trăim.

În 1916, conştienţi că nu pot stopa violenţa războiului şi aboli hegemonia burgheză cu falsele ei valori, dadaiştii au atacat însuşi mecanismul de articulare, livrare şi legitimare a acestor constructe – limbajul. Într-o lume de forţe transgresive şi forme explozive, nimic nu mai era de la sine înţeles: nici cuvintele, nici sintaxa, nici logica însăşi a cărei iluzie trebuia denunţată, nici reprezentările sensibile a căror eliberare de convenţionalisme devenise imperativă. Incoerenţa, ironia şi şocul, multiplicate de relativizarea sensului, poetica juxtapunerii arbitrare de cuvinte, sunete şi imagini, exagerarea parodică şi instituirea hazardului şi spontaneităţii drept principii absolute ale creaţiei au devenit metodele de operare Dada, mobilizate să testeze status quo-ul, într-un anti-proiect paroxistic pentru revitalizarea societăţii, a limbajului şi practicilor estetice.

Evenimentul şi experimentul incendiar „Dada 100” de la Excelsior s-a consumat cu aceeaşi ireverenţă împotriva normelor curente, testând disponibilitatea publicului pentru expresii poetice vibrante, performative, hibride, inconfortabile, deviante, eliberate de limbaj şi dezinhibante. Au performat Tomomi Adachi (Japonia), Jaap Blonk (Olanda), Joel Hubaut (Franţa), Claudiu Komartin (România), Angelika Meyer (Germania), Enzo Minarelli (Italia) şi Hannah Silva (Anglia), creaţii proprii şi poeme de Tzara, Iancu, Huelsenbeck, Arp, Serner, Hausmann, Schwitters, Ball, Albert-Birot, Isou, Krutschonych, Balla, Marinetti, Kinoshita şi Elsa von Freytag-Loringhoven. Programul a inclus şi două premiere absolute: poemele simultane dadaiste „L’amiral cherche une maison à louer” (1916) şi „Montgolfier Institut für Schönheitspflege” (1917), re-create special pentru eveniment, secolul 21 şi limba română de Claudiu Komartin, Angelika Meyer şi Joel Hubaut. S-a produs zgomot şi şoc spontan cu: voce, muzică, măşti, tamburină, video, pistol, ceai, mătură, ridichi, macaroane, clopoţei, gong, fluiere, morişti, linguri, jucării. A fost aşa cum scria Hugo Ball în jurnalul său, o zi după premiera poemului simultan „L’amiral cherche une maison à louer” pe 31 martie 1916 la Cabaret Voltaire: “Toate stilurile ultimilor douăzeci de ani au fuzionat ieri. Poemul lui Tzara, Janco şi Huelsenbeck este expresia comprimată a conflictului dintre vox humana şi o lume care o ameninţă, o ia în posesie şi o distruge, o lume ale cărei ritm şi zgomot sunt ineluctabile.”

Cu o notă personală, în calitate de curator al evenimentului (nu organizator!), pot spune că procesul de concepţie, cercetare, structurare a programului, colaborare şi negociere cu performerii şi re-creare a celor două poeme simultane a fost cel puţin la fel de solicitant şi ofertant ca produsul finit. „Dada 100” nu s-a născut din dorinţa de divertisment, nici dintr-un pur capriciu anarhist, ci tocmai pentru a menţine posibilitatea producţiei de noi forme culturale şi a libertăţii înseşi în viaţă, într-o lume din ce în ce mai superficială şi precară. Trei luni de muncă s-au materializat în două ore imposibil de justificat, pentru că arta şi viaţa împart riscul de a fi incomprehensibile şi de a nu avea niciodată dreptate. Împotriva fatalismului economic, instrumentalizării artei şi excesului de pozitivitate global, Dada ne încurajează să facem zgomot, să spunem că totul poate fi diferit, să o luăm razna.

Cine este Simona Nastac:

Simona Nastac este curator şi critic de artă, în prezent stabilită la Londra. A studiat Istoria şi Teoria Artei la Bucureşti şi are un Master în Creative Curating la Goldsmiths College, Londra. A realizat expoziţii la Londra, New York, Seul, Shanghai, Praga, Sankt Petersburg, Cluj şi Bucureşti, şi a publicat peste 100 de articole în presa românească şi internaţională de specialitate. Între 2006-2013 a coordonat programele de arte vizuale, literatură, arhitectură şi design la ICR Londra. Proiectele curente includ expoziţia „Incizie cu cuţitul de bucătărie prin viitorul crud a 100 de ani în urmă” la SPAŢIU Intact (Cluj), expoziţia „Nu mă doare nimic doar lipsesc” la Uzina de Apă din Suceava şi evenimentul de poezie sonoră şi experimentală „Dada 100: Poezie fără vers” la Festivalul Internaţional de Poezie din Bucureşti.