”Corectura explicativă”, pe care a impus-o Curtea Constituțională a Românie, referitoare la definirea infracțiunii de abuz în serviciu, a scos la iveală un ditamai abuz în serviciu săvârșit, de această dată, cu bună știință, de către unii procurori anchetatori ai Direcției Naționale Anticorupţie, cu precădere.
Spectacolul îngrijorător ”cu cătușele pe micul ecran” a fost posibil de cele mai năstrușnice interpretări date de procurori sintagmei ”și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu”, când de fapt, sinonimul acestui termen ambiguu ar fi trebuit să fie, în spiritul legii, ”depășirea atribuțiilor de serviciu prin încălcarea legii”.
Acum când cei nouă judecători ai Curții Constituționale a României au ajuns la o concluzie nu numai echilibrată, nu numai dreaptă, cât mai ales vizibilă raportării în primul rând la rațiunea subordonată doar spiritului legii, ar trebui să asistăm de urgență la o reconsiderare a victimelor directe ale unei vizibile răzbunări, dar mai ales ar trebui să asistăm la un decont amănunțit îndreptat împotriva celor care au făcut posibilă această trimitere în ridicol a acuzaților de abuz în serviciu. Acești ”slujitori ai Dreptății și ai legii” nu au făcut altceva decât să submineze independența Justiției, chiar și numai prin faptele comise în strigătele de luptă: ”Atentat la independența Justiției!”, în timp ce ei nu făceau altceva decât să compromită ideea de justiție.
Această ”întrecere socialistă”, al cărui obiectiv declarat a fost: ”Să arestăm cât mai multe personaje principale, de pe scena politică a țării, pentru a ne argumenta prin fapte lupta împotriva corupției!” a reușit să impresioneze cancelariile europene, dar și pe partenerul nostru strategic de la Casa Albă, oferindu-i Laurei Codruța Kovesi, de exemplu, dreptul de a se crede un fel de Ioana d’Arc a luptei duse întru apărarea legii!
Ei bine, acum s-a dovedit că această luptă a fost de fapt rezultatul unui plan mârșav, pus la cale exclusiv pentru imagine și mai ales pentru înlăturarea din prim planul vieții publice a unor personaje incomode, care știau ele câte ceva despre ceea ce va urma, în această gestiune împătimită a Puterii. Este timpul să sesizăm, de această dată cu calm, dar cu fermitate, cine sunt cei care au reușit să compromită în România ideea de justiție, ideea de dreptate. Cine sunt cei care au atacat fibra drepturilor și libertăților cetățenești cu scopul vizibil, chiar dacă el nu a fost declarat niciodată, de a ajunge în cancelariile lumii cu notorietatea pe care o au doar vedetele rock!
Este vremea să ne revenim. Să ne deconectăm de la isteria răzbunărilor, fără însă a ierta pe cineva care și-a bătut joc de lege, ridiculizând-o, trimițând-o în desuetudine. Dacă cei care au furat sunt vinovați, aceia să plătească în conformitate cu legea. Dacă cei pe care anumiți procurori au încercat să-i transforme în infractori, prin interpretările fanteziste, pe care ei au reușit să le impună în rechizitorii, atunci nedreptățiții trebuie reabilitați de urgență, iar procurorii vinovați trebui, la rândul lor, anchetați și deferiți justiției, evident, de această dată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu. Nu trebuie să invocăm mila sau clemența în astfel de cazuri, nici circumstanțele atenuante nu ar trebui să se opună acestui necesar și vital proces de epurare a Ministerului Public, unul dintre principalii vinovați de ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani pe scena publică a României, referindu-mă punctual la ”vânătoarea de vrăjitoare” instrumentată de DNA, SRI și ÎCCJ. În sarcina personajelor precum Laura Codruța Kovesi, Florin Marian Coldea și Livia Stanciu poate fi reținută organizarea de grup infracțional în vederea distrugerii credibilității anumitor personaje publice, astfel încât să existe o credibilizare a luptei împotriva corupției cât mai vizibilă, cu nume grele, de răsunet internațional.
Strigătul, ca din gură de șarpe, al Laurei Codruța Kovesi, înainte ca CCR să se pronunțe, a fost de fapt strigătul acuzator al practicilor executate sub semnătura ei, astfel încât nimeni nu s-a arătat intimidat de eventualitatea ca din cele 7000 de dosare, 3200 să fie ”scăpate de la judecată”. O astfel de cifră poate fi o acuză adusă, acum, când s-a demonstrat că nici un dosar nu va fi extras justiției, șefei DNA, care s-ar putea să aibă pe conștiință 3200 de nevinovați, cărora li s-au înscenat îndepliniri defectuoase ale sarcinilor de serviciu, tocmai pentru a fi dați țării exemple de luat în seamă ale luptei dusă împotriva corupției sau, în acest caz, a așa zisei corupții.
Ar trebui să înceapă, pentru igienizarea pe drept a Justiției, procesul de repunere a legii în drepturile ei firești, care-i păzește pe cei drepți de eventualele fărădelegi sau abuzuri, dar îi și pedepsește pe cei care încalcă legea! Iată cum, îndeplinirile defectuoase ale sarcinilor de serviciu au defectat, dând la iveală subteranele insalubre ale Puterii.
ADI CRISTI