POMPIERII ȘI TEHNOCRAȚII

Ne-am remaniat, așa cum altădată ciorapii de damă se mai remaiau. Același guvern de tehnocrați, cu patru miniștri aduși în formație cu aer proaspăt, gata oricând să comită la rândul lor gafe monumentale. Un guvern de specialiști este un guvern paralel cu interesul național, atâta timp cât electoratul a investit cu votul său o majoritate politică, ce ar fi trebuit să-și ducă până la capăt programul de guvernare asumat la alegeri, căruia electoratul i-a dat un vot majoritar. Nimeni nu mai poate să intervină în această relație contractuală, nici măcar DNA, care, credem noi, dacă ar fi posibil ar avea de descoperit mari surprize în ceea ce-l privește pe Traian Băsescu, de exemplu. Nu spunem mai mult, că tot ceea ce am spune este deja cunoscut. Știm totul doar la nivelul folclorului creat în jurul marilor semne de întrebare ale căror răspunsuri le vom afla peste 50 de ani. Răbdare și tutun!

Se poate reține, în acest episod ciudat: fuga de responsabilitate, lașitate, strategii absconse, interese oculte, fără însă a reuși să identificăm o minimă atitudine de a contribui la binele fie și a celuia din strigătura ”Să trăiți bine!” Vorbim, în continuare, de protecția pe care partidele politice încearcă să și-o conserve sau să și-o dezvolte, mai ales că, în aceste zile, se joacă exclusiv pentru alegerile generale din noiembrie.

Avem nevoie de multă concentrare, de multă abilitate pentru a reuși să separăm ce este al lor și ce ne mai rămâne nouă, celor mulți, celor care, în teorie, suntem de fapt ținta principală, la nivelul traiului nostru proiectat a fi din ce în ce mai bun și nicidecum la nivelul celui care a ajuns să fie acum.

Guvernul de tehnocrați ar fi trebuit să funcționeze după modul în care acționează pompierilor chemați să stingă incendiul. În planul lor de luptă au obiective clare. Salvarea oamenilor, prin scoaterea lor din clădire într-o zonă neutră, securizarea împrejurimilor, astfel încât incendiul să nu se extindă. Apoi se trece la atacul flăcărilor deschise ce a cuprins clădirea, atac care și în acest caz este diferit funcție de înălțimea clădirii, de suprafața cuprinsă de flăcări. Ceea ce nu fac niciodată pompierii se referă la atitudinea emoțională. Pompierul nu poate să cadă în capcana proprietarului care ar fi în stare să-și salveze mai întâi tabloul primit de la mama și mai apoi copilul ascuns prin dulap. Pompierul va avea în fața ochilor doar flăcările și strategia cea mai bună pentru a le stinge. Nu mai contează dacă pentru victoria împotriva focului sunt îmbibate cu apă adevăratele comori ale familiei, tablouri, timbre, cărți, mobilier, amintiri de genul pe ”pătura pe care am îngenunchiat atunci când ți-am cerut mâna” sau ”prima carte poștală pe care ți-am trimis-o din tabără”. Toate această zestre sentimentală nu contează pentru cel care știe doar că funcție de cum mișcă el tulumba este salvată, cu pagube minime, clădirea.

O astfel de logică motivează și prestația guvernului de tehnocrați, ce nu se lasă impresionat că un pensionar nu mai poate să ajungă la finalul lunii, cu mărunțișul pensiei, împotmolindu-se pe la jumătatea lunii, atunci când este nevoit să ridice mâinile în sus și să se predea. El se predă, doar că nimeni nu-l ia prizonier, nimeni nu dorește să se îngrijească de el, atâta timp cât unui guvern de tehnocrați este un guvern care ”taie și spânzură” tot ce constată el că nu-i dă voie să obțină rezultatul exact, fără resturi. Latura emoțională, decontul față de cetățeni, față de alegători, nu intră în aria de competență a tehnocratului. Guvernul politic este guvernul care prind definiție este obligat să țină cont în primul rând de om și mai apoi de restul necunoscutelor din ecuațiile pe care trebuie să le rezolve.

Faptul că, astăzi, România a încăput pe mâna guvernului de tehnocrați nu este vina tehnocraților. Dacă nimeni nu sună la pompieri, pompierii stau și joacă table. Dacian Cioloș a fost sunat pe firul prezidențial, solicitându-i-se disponibilitatea de a construi și conduce guvernul de tehnocrați. Dacă ar fi să identificăm un vinovat pentru această abatere de la voința electoratului, atunci aceștia sunt PSD, PNL și toți cei care au votat investirea acestui guvern, ce a adus rău țării mai mult decât ar fi adus (la nivel de cheltuială) declanșarea alegerilor anticipate, pentru formarea unei noi majorități politice, dacă aceea din 2012 s-a dovedit a fi epuizată, inexistentă, greu de adunat. Evident că tot răul pleacă de la neinspirata decizie a președintelui Klaus Iohannis, cel care a dorit cu tot dinadinsul să se împrietenească cu strada și cu piețele publice ale țării, chiar dacă mesajele eterogene, cărora le-a dat curs, au făcut mai rău României decât reușise să facă Traian Băsescu, în acel de pomină aprilie 2010, moment în care, ziua în amiaza mare, ne-a furat banii de la gura familiilor.

ADI CRISTI