În cazul în care o persoană suferă modificări de personalitate sau de comportament care durează ani de zile, acest fapt ar putea indica un stadiu foarte timpuriu de demență, potrivit unui grup de neuropsihiatri și experți în maladia Alzheimer, relatează cotidianul New York Times.

Grupul de cercetători a propus duminică, în cadrul conferinței internaționale a Asociației Internaționale pentru Alzheimer (Alzheimer’s Association International) desfășurată la Toronto (Canada), crearea unui nou diagnostic denumit ‘insuficiență comportamentală moderată’. Ei au prezentat un chestionar cu 38 de întrebări care va putea fi utilizat într-o zi pentru identificarea persoanelor cu risc de Alzheimer.

Ideea este de a recunoaște și de a măsura ceva despre care unii experți spun că este adesea trecut cu vederea, și anume faptul că schimbările din starea de spirit pot preceda problemele de memorie și de gândire în cazul demenței.

„Cred că avem nevoie de ceva de genul acesta”, a declarat Nina Silverberg, directorul programului Alzheimer’s Disease Centers din cadrul Institutului Național de Aging, care nu a fost implicată în elaborarea noii liste de verificare sau de diagnostic a pacienților cu risc.

„Majoritatea oamenilor se gândesc la Alzheimer în primul rând ca la o tulburare de memorie, dar noi știm, după ani de cercetare, că maladia poate începe, de asemenea, ca o problemă de comportament”, a spus Silverberg.

Conform propunerii, ‘insuficiență comportamentală moderată’ (‘mild behavioral impairment’, M.B.I.) ar fi o denumire clinică care precede ‘insuficiența cognitivă moderată’ (‘mild cognitive impairment’, M.C.I.), un diagnostic creat de peste un deceniu pentru a descrie unele probleme cognitive la persoane care își pot efectua în continuare activitățile cotidiene.

Dr. Zahinoor Ismail, neuropsihiatru la Universitatea din Calgary și membru al grupului care propune noul diagnostic, a spus să studii și relatări au sugerat că schimbările emoționale și comportamentale au fost „un simptom discret”, parte a procesului instalării demenței, care nu poate fi separat de această boală.

Ceea ce erodează memoria și abilitățile de gândire în procesul instalării demenței poate afecta, de asemenea, sistemele creierului de reglare emoțională și de auto-control, a spus el.

Cu toate acestea, unii experți se tem că denumirea și screening-ul pentru un astfel de sindrom în stadiu incipient s-ar putea încheia prin catalogarea unui mare număr de oameni în această categorie, presupunând că vor dezvolta Alzheimer când încă nu există încă tratamente eficiente pentru această maladie.

„Există un beneficiu potențial al diagnosticului precoce, și anume identificarea persoanelor mai susceptibile să intre în declin”, a spus dr. Kenneth Langa, profesor de medicină internă la Universitatea din Michigan. Dar, există riscul supradiagnosticării, a încadrării în cascadă a pacienților în acest diagnostic pe baza acestui test.

Dr. Langa, care a scris despre MCI, a citat din experiența sa în legătură cu această denumire. Mulți oameni cu diagnosticul MCI nu dezvoltă demență deplină chiar și un deceniu mai târziu, iar mai mult de 20 la sută dintre aceștia au fost considerați ulterior normali cognitiv, a spus el.

Aceasta s-ar putea întâmpla deoarece în ziua în care au fost diagnosticați, funcția lor cognitivă a fost mai slabă decât în mod obișnuit, posibil ca rezultat al stresului sau al medicamentelor pe care le-au luat pentru alte probleme de sănătate.

„Acesta este unul dintre lucrurile care mă fac să mă gândesc de două ori”, cu privire la crearea de MBI, a spus dr.Langa, care a recomandat ca lista de control să fie testată de către cercetători înainte ca medicii să înceapă să o utilizeze.

Alții specialiști sunt mai entuziaști în legătură cu noul diagnostic.”Trebuie să îmbunătățim capacitatea noastră de a identifica persoanele cu risc”, a declarat Arthur Toga, neurolog de la Universitatea din California de Sud. În cele din urmă „va exista un tratament eficient”, a spus el, „și oricum există prea multe necunoscute despre aceasta boală”.

Starea de spirit și modificările de comportament au fost mult timp recunoscute ca semne de avertizare timpurie pentru demența frontotemporală, care reprezintă aproximativ 10 la sută din demențe.

Unii experți consideră că beneficiile noului diagnostic compensează dezavantajele. Nu ar trebui ignorate semnalele de avertizare ale acestei maladii și nu ar trebui așteptat ca manifestările cognitive să apară, a spus dr.Ganguli, „pentru că am putea să pierdem ocazia”, mai notează publicația citată.