24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Erdogan nu se astâmpără. Nici că-i pasă de ce zic unii sau alții despre dictatura sa, ce înflorește pe tot cuprinsul țării. El este Sultanul. A visat din totdeauna să fie un Süleyman despre care să se facă filme, dar nu de ficțiune, ci doar reality show, în care Luminăția Sa să arate poporului cât de bine știe el să se sacrifice pentru el. Este adevărat, acest ”el” are un înțeles ambiguu, confuz, unii cred că este vorba despre popor, alții că nu poate fi vorba decât despre Erdogan.
Recep Erdogan, președintele de acum al Turciei, cel care a reușit să iasă basma curată dintr-o pretinsă lovitură de stat, după ce aceasta a eșuat sau, după cum spun alți oameni hâtri, cu simțul umorului la teșcherea: ”Lovitura de stat din 15/16 iulie nu a eșuat, ea s-a desfășurat în conformitate cu scenariul aprobat, astfel încât, la finalul ei, Erdogan să poată scăpa viu și nevătămat și cu toți adversarii săi politici la bulău sau pur și simplu scoși din joc”. Cu creierul stă mai prost, Recep Erdogan, atâta timp cât Fethullah Gulen nu a fost adus de către americani în Turcia, țara lui natală, care îl așteaptă cu nerăbdare și înfrigurare, dacă nu pe de-a-ntregul, atunci cel puțin capul său de predicator pucist. Unii oameni își pierd capul atunci când pe el sau în el au o groază de probleme, care mai de care mai presante. Alții riscă să și-l piardă doar pentru că Recep Erdogan nu este de acord cu zâmbetul sau cu spaima pe care aceștia o au întipărită pe față.
În sfârșit, americanii au fost în stare să riposteze, să spună, este adevărat, într-un limbaj diplomatic, neutru, că ceea ce face Recep Erdogan este o mare mizeriei, care îi îngrijorează. Reacția firească a Casei Albe a fost declanșată de gravele derapaje ale regimului Erdogan de la valorile democraţiei, prin atacul direct dat asupra libertății și independenței presei turce, precum și asupra opoziției politice.
Autorităţile turce au emis de la începutul săptămânii mandate de arestare pentru 89 de jurnalişti, dintre care 47 sunt foşti angajaţi ai publicaţiei Zaman, transmite Reuters.
”Vedem aceste incidente ca reprezentând un trend îngrijorător, în care autorităţile juridice şi forţele de ordine turce sunt folosite pentru a descuraja un discurs politic legitim”, a explicat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, potrivit News.ro .
Între timp, CNN Turk susţine că autorităţile turce au închis trei agenţii de presă, 16 posturi de televiziune, 23 de staţii radio şi 45 de publicaţii cotidiene, ca urmare a tentativei eşuate de lovitură de stat.
Mai mult de 15.000 de persoane, printre care se numără 10.000 de soldaţi, au fost arestate de autorităţi după tentativa eşuată de lovitură de stat, care a dus la lansarea unei campanii guvernamentale pentru eliminarea opozanţilor preşedintelui Recep Tayyip Erdogan din rândul militarilor, poliţiştilor, academicienilor, profesorilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi jurnaliştilor.
Această epurare ideologică nu face altceva decât să arunce Turcia în cea mai neagră noapte a democrației de pe malul Bosforului, ridiculizând observația precum că ”Turcia, țară musulmană, demonstrează că islamul nu este incompatibil cu valorile democraţie”. De fapt, aceasta este o poveste de adormit copiii somnambuli, atâta timp cât Turcia s-a comportat ca o țară normală, când conducerea ei a fost laică, factorul religios fiind păstrat doar în lăcașurile de cult și în sufletele credincioşilor, fără a fi implicat politic în a conduce țara după legi precum Sharia.
Turcia a ajuns să fie membru NATO, cu drepturi depline și cu un rol semnificativ în partea de sud a Europei, zonă generatoare de conflicte teroriste de tip nou, în care ISIS domină nesiguranța Europei, transformând moartea în monedă de schimb, prin încercarea de a domina lumea ”păgână” prin intimidare.
Turcia se pregătea să devină parte din UE, să prelungească spațiul liber al drepturilor omului, să arate lumii că atunci când există înțelegere, rațiune, solidaritate, compasiune, dreptul de a-ți asculta aproapele, acceptarea unei multitudini de puncte de vedere, în susținerea dialogului de idei, atunci există șansa de a avea o țară desprinsă de tot ce ar fi mai putut să impieteze schimbul real de valori.
Aceasta a fost Turcia, înainte ca Recep Tayyip Erdogan să aibă visul acela cu Süleyman. Păcat pentru marea deziluziei a Europei!
ADI CRISTI
