GRAVITATEA POSIBILULUI VIITOR

Poate nu este încă timpul să ne îngrijorăm de ceea e se întâmplă de jur împrejurul nostru. În afara granițelor țării. În imediata apropiere a vecinilor și vecinelor. Poate este timpul să ne îngrijorăm de-a binelea. Să fim cât se poate de afectați de amenințările nu doar șoptite, cât mai ales strigate, în cel mai dur stil provocator.

Nu mai avem liniște, nu mai avem răbdare, nu mai avem capacitatea de a ne încuraja singuri, de a ne face că nu simțim arsura cuțitului împlântat în spate.

Suntem în plin război mondial. De fapt avem de dus două sau trei războaie mondiale concomitent. Unul împotriva terorismului, altul împotriva sărăciei și, nu în ultimul rând, împotriva orgoliilor rănite. Principalii dușmani sunt teroriștii, corupții și rușii, aceștia din urmă trezindu-se în șuturile pe care noul lor țar, Vladimir Putin, nu a ezitat să Le tragă mujicilor, atât cât să-i ridice în picioare, să-i facă din nou să simtă forța ursului siberian.

Noi stăm și ne jucăm de-a politica, stăm și ne scuipăm ca mâțele, stăm și ne hârjonim academic sau în neaoşa țigănime, încercând astfel să ne bandajăm simțurile, care ne-ar pune în situația unor grave constatări în direcția a ceea ce ne așteaptă. Pe când noi facem ceea ce facem, într-o totală nonșalanță și mai ales naivitate, lumea se cutremură mai mult la propriu decât la figurat.

În partea noastră de nord, Ucraina se simte din nou hăituită de Federația Rusă prin amenințările, de această dată, directe și din ce în ce mai sonore, ale lui Vladimir Putin, căruia i s-a umflat turcul în el de când Recep Erdogan, președintele- sultan al Turciei a început să-l numească ”prietenul meu”. Li s-au aprins călcâiele în această nouă dragoste mărturisită, accentuând compromisul pe care cei doi președinți sunt pregătiți să-l facă, uitând că în momentul în care se întind piesele pe tabla NATO se trezesc în tabere diverse. Ce-i va mai spune, de exemplu, Recep Erdogan lui Vladimir Putin dacă, în conformitate cu deciziile NATO, Turcia ar trebui să atace Rusia la Marea Neagră, de exemplu?  Tot cu titlu de probabilitate poate fi luată și situația antiterorismului, luptă care s-a transformat într-un război imprevizibil, ce a ajuns să se desfășoare pretutindeni. Deja terorismul a fost canalizat înspre Stat Islamic, adunând întreaga mizerie în Siria, astfel încât, Orientul Îndepărtat, sau Cecenia, Irakul și, nu în ultimul rând, Iranul au liniștea necesară regândirii unor eventuale atacuri surprinzătoare, fiind practic trecute în uitare, atâta timp cât fața încă mai este luată astăzi de bezmeticii islamiști, cei care apar peste tot și ucid, doar pentru a ucide, doar pentru a atrage atenția că sunt și ei pe scena pe care, de regulă, ar fi trebuit să treacă cu tava cu paharul cu apă.

Henry Kissinger, fostul secretar de stat din administrația  Nixon, în stilul său caracteristic, încearcă să deseneze situația operativă pe tabla de șah a politicilor externe, care îi implică pe marii actori ai zilei.

„Statele Unite le-a momit până acum pe China şi Rusia, iar ultimul cui în sicriu va fi Iranul, care este, desigur, principala ţintă a Israelului.

Am permis Chinei să-și mărească puterea militară şi Rusiei să se recupereze după sovietizare, pentru a le da un sentiment fals de bravadă, acest lucru va duce la un deces foarte rapid al ambelor state.

Suntem ca ţintaşul isteţ, provocându-l pe neiscusit să ridice arma, şi atunci când încearcă, Bang, Bang.

Războiul care vine va fi atât de grav, încât o singura superputere poate câştiga, şi aceia suntem noi.

Acesta este motivul pentru care UE este într-o aşa mare grabă pentru a forma un superstat, pentru că ei ştiu ce se apropie, iar pentru a supravieţui, Europa va trebui să fie un singur stat întreg și unit…

Dacă sunteţi persoane obişnuite, atunci puteţi să vă pregătiţi pentru război prin mutarea la ţară şi construirea unor ferme, dar trebuie să sa va luaţi armele cu voi, că hoardele înfometate nu vă vor da pace. De asemenea, chiar dacă elitele vor avea paradisurile lor sigure şi adăposturi specializate, acestea trebuie să fie la fel de atenţi în timpul războiului cu civilii de rând, pentru că adăposturile lor pot fi compromise.

Am ajuns la ultima piatra de temelie, adică Iranul, care într-adevăr va înclina balanţa. Cât timp mai pot China şi Rusia să stea deoparte și să se uite cum America curăță totul?

Marele URSS rusesc şi Secera chineză se vor trezi din somnul lor, moment în care Israelul va trebui să lupte cu toată puterea şi cu toate armele sale pentru a ucide cât mai mulţi arabi”, a spus Kissinger, în această bezmetică previziune care ține mai mult de cei 89 de ani ai fostului secretar de stat, decât de analiza lucidă care să se sprijine pe fraze diplomatice, fără însă a atenua gravitatea posibilului viitor.

ADI CRISTI