ACELAȘI HALOIMĂS, ACEEAȘI PROSTIE

Ieri a fost marți. Marți de regulă ne-am fi așteptat  să nu fie Belgia, după celebrul film. Marți ar fi trebuit să se adune din nou cele trei ceasuri rele, fără a avea pretenția că ne-am putea implica în statutul victimelor ghinioniste. Marți ni s-a povestit cum au fost drese treburile de luni, chiar dacă luni, Angela Merkel, de exemplu, a fost nevoită să suporte gustul amar al înfrângerii CDU, la alegerile local din Berlin, iar Vladimir Putin să crească precum mai cresc feții-frumoși, într-o zi cât alții în șapte. De la o estimare înregistrată la ieșirea de la urne, în care Partidul Rusia Unită, al președintelui actual al Federații Ruse, a fost cotat cu 45,5%, s-a ajuns, după numărarea a 90% dintre voturi, la neverosimilul  procent de 54,3%(sic!) Ceea ce ne aduce aminte de observația lui Iosif Visarionovici Stalin: ”Nu contează cine votează, contează cine numără voturile!”

Revenind la Angela Merkel, aceasta demonstrează că face parte din rândul politicienilor rasați, care știu cum să se redreseze ”din alergare”, atunci când cineva îi spune că ”a luat-o pe arătură”. După ce a simțit lecția dură a votului din Berlin, unde partidul CDU a luat cel mai slab scor de la ultimele alegeri (18% față de 23%) cancelarul german a dat un pas înapoi de la strategia gândită în cazul migranților, ”asumându-și partea sa de responsabilitate pentru eșecul suferit de Uniunea Creștin Democrată, din cauza politicii sale de deschidere față de imigranți. Ea a mai spus că, dacă ar putea, ar da timpul înapoi pentru a fi mai bine pregătită pentru afluxul celor circa un milion de imigranți care au ajuns anul trecut în Germania, adăugând că, dacă ar ști cum și-ar dori cetățenii ca ea să își schimbe politica privind refugiații, ar lua în considerare acest lucru”.

Un exemplu care ar trebui să ne pună pe gânduri. Nu pe noi cetățenii, ci mai ales pe politicienii noștri de Dâmbovița, pe care chiar dacă îi prinzi cu rața-n gură ei se jură că nu e vorba despre rață, ci de trabuc și nu de un trabuc oarecare, ci de unul primit cadou, pe când visa că va ajunge și el în Cuba sau la orice altă vânătoare de rațe sălbatice în Delta Dunării, acolo unde încă se mai poate vâna, căci de pescuit… nu au mai văzut localnicii pește din vremurile acelea rele ale dictaturii, când se fura și se bracona de nu mai reușește azi poliția de frontieră din Deltă să le egaleze recordurile.

Oricum, astăzi am vorbit despre marți toată ziua, deci este posibil ca cineva să-și dea seama că într-o zi de miercuri, nesemnificativă, s-a vorbit mult despre marți, ziua în care s-a vorbit mai tot timpul despre luni, fără ca cineva să-și dea seama că o astfel de aplicație nu poate decât să încurajeze mersul înapoi, chiar dacă nouă ni se pare că înaintăm, că facem pași semnificativi înainte.

Evident că, într-o astfel de provocare, ziua de azi nu mai contează dacă încercăm să o recuperăm nu din amintiri (acolo unde nici măcar nu a reușit să ajungă), ci pur și simplu de pe câmpul de luptă, din încleștare evenimentelor are contează cu cele care nu au de ce să conteze, atâta tip cât memoria selectivă ne face să învățăm că este de reținut doar ceea ce sângerează.

Angela Merkel a dictat politicienilor noștri o lecție pentru acasă, aceea a respectului față de cetățenii țării. Ei sunt cei care contează, ei sunt cei pentru care se face politică, ei sunt cei față de care trebuie să ne raportăm acțiunile. Ei sunt aceia care dictează politicianului ce are de făcut, care îi sunt urgențele, prioritățile, misiunile.

De cealaltă parte există și exemplul lui Vladimir Putin, cel care demonstrează că tipul dictaturii nu a trecut, așa cum și Recep Erdogan continuă să se îndepărteze de Europa adevărată, spațiul dominat de democrația care contează și nu doar de aceea de paradă, cu steaguri, lozinci și multe jocuri de sunet și lumini.

Marele nostru noroc mioritic se numește DNA, această forță din ce în ce mai vizibilă, mai explicită, care încearcă să facă ordine cum în iunie 1990, pe străzile Bucureștiului se striga: IMGB face ordine!

Același haloimăs, aceeași prostie, noi suntem alții, cred unii, din ce în ce mai puțini, atâta timp cât a rămas valabilă formula la vremuri noi, tot noi! Cu ajutorul DNA și mai puțin a lui Dumnezeu, începem vizibil să ne schimbăm înfățișarea, dar nu și obiceiurile.

ADI CRISTI