6.
astăzi vorbim despre lucrurile nevorbite
cum mai sunt tăcerile din genunchi
sau iubirile nezidite
vorbim despre ceea ce dragostea
nu ne-a dat voie să ținem minte
cum nici închisorile nu ne-au dat voie
să prindem pasărea în zbor
neavând ochii adâncimi de morminte
vorbim despre patrie
cum mai putem vorbi despre deșteptare
despre trezire sau renaștere
cum mai putem vorbi despre Îngerul Gabriel
care ne aduce vestea
și ne scrie povestea
între cei pedepsiți să fie stea
la rândul veșniciei să stea
învățăm să vorbim despre ce am uitat
de ridicol purtat prin piețele publice
cum a fost năucită patria
în care poporul era atât de confuz
având locul inimii spulberat
de mintea bolnavă a unui obtuz
astăzi vorbim despre țară
cu aceeași ușurință a curcubeului
să dea roată peste noi
strălucindu-ne dragostea
și amintirea
că acasă, în patrie, eroii nasc eroi
7.
Cântecul avea nevoie și de cuvinte
chiar dacă melodia
ocupa întregul spațiu
cum doar lacrima mai știe
să umple ochii până la durere
în cuvinte s-a produs o insurecție armată
cu arestări peste noapte de sensuri pierdute
cu limba de lemn putrezită și smulsă
spații generoase au fost eliberate
și date adevăratelor cuvinte
simțitoare
să-și ocupe fiecare poemul trăit
oferind aerului prospețimea necesară
muntelui, câmpiei, apelor repezi
sau valurilor mării
într-o astfel de poveste mi-am găsit
cuvintele salvate la mal
odată cu cântecul care ne invita la trezire.
Într-adevăr, aveam nevoie de cuvinte
pentru că imnul țării se sprijină pe cuvinte
înălțându-se o dată cu privirea poporului meu.
8.
Fiecare își are iubita pe care și-o alege
și dragostea pe care o merită
nu tot timpul ce ai ales
este și ceea ce ai fi meritat să primești
dragostea de țară nu te invită în pat
și nici nu-ți face copiii
este o dragoste dezinteresată
în care tu ești cel care dă
doar pentru ca țara să se simtă bine.
ADI CRISTI