24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Mai sunt doar două zile de campanie electorală. Numărătoarea inversă a început. Ultima sută de metri se dovedește a fi cea mai grea distanță de parcurs. La români există zicerea ”îngrașă porcul de Ajun”. Mulți dintre competitori se bazează pe această ieșire din corzi. Unii dintre ei se întorc în arena politică de la festivaluri internaționale de literatură, chiar dacă sunt pe locul întâi la Senat, într-o formațiune politică și ea aeriană și arogantă. Cine să mai voteze o ”babă comunistă”, asumată prin scriere, dacă toată campania electorală nu a făcut altceva decât să se plimbe prin cultura aztecă, la braț cu prietenul nostru Dinu Flămând, care, fie vorba între noi, niciodată nu și-a manifestat dorința de a fi senator. El nu, dar celălalt prieten al nostru, da, este adevărat, pe ultima sută de metri, căci și-a dat seama că atât ar putea să-i mai rămână după eșecul poate programat al unui festival utopic, de literatură și traduceri, construit mai mult pentru a întreține o sumă de relații personale cu cei care ”s-au năpusti asupra operei lui Dan Lungu” ca urșii la stupii cu miere.
Dar, aici nu este vorba despre literatură, aici este vorba despre politică, iar la politică, să ne fie scuzată aroganța, se pricep chiar toți, mai puțin împricinatul despre care nu aș dori să vorbesc mai mult decât acesta ar pricepe că un candidat pentru Parlamentul României, dacă nu ajunge în fața electoratului este mai mult mort decât viu. Or, Dan Lungu, candidatul USR pentru Senatul României mai are două zile să explice electoratului ieșean cât viteaz și mai ales cât de priceput este el în a fi reprezentativ pentru acel segment de electorat care își va risca votul pe notorietatea lui. Aici Polirom nu-i mai poate ”aranja” tirajele, în sensul unor cereri de piață greu de rezistat. Un politician care nu iese la bătaie în public și preferă piramidele aztece nu poate fi decât unul greu de înțeles, pentru a ne păstra în limita limbajului colocvial.
Este adevărat, ar fi trebuit să pornim de la începutul povești, cu întrebarea firească și de bun simț, știe oare Dan Lungu ce este Uniunea Salvați România? Dacă ar fi să dea un telefon la sediu ar suna (dacă nu a sunat deja) la sediul USR (Uniunea Scriitorilor din România)? Sau poate ar căuta în Pagini Galbene numărul de telefon de la Salvare, de la SMURD? – dacă tot vorbim despre Salvarea României.
Evident că, depășind acest moment comic, ne lovim de întrebări mult mai contondente, mult mai aplicate ce ar trebui să dea naștere la fireștile răspunsuri, despre ce își propune să facă USR în contextul bulversării scenei politice actuale. Locul cui să-l ia sau, mai precis, care să fie atitudinea, evident alta decât aceea pe care Nicușor Dan (poate cel din cântecul ”Nicușor are o tobă Bum, bum, bum / Și o Ține după sobă / Bum, bum, bum / Toată ziua vrând, nu vrei / Bate-n tinicheaua ei, / Nicușor are o tobă, / Bum, bum, bum!”) o propune românilor ca alternativă la clasa politică actuală.
Pentru a nu fi caustic cu un confrate, ar trebui să recunosc că absența lui Dan Lungu din miezul discuțiilor politice, din timpul campaniei electorale, a fost un benefică pentru el, atâta timp cât, acum, la două zile distanță de terminarea acesteia (și la încă 48 de ore de votul cetățenilor) Dan Lungu ne apare precum ”Sexul doamnei Karnabatt”, din epigrama lui Păstorel („Sexul” doamnei Karnabatt / A crescut mult in valoare: / El se vinde separat, / Izolat și ambalat. / … Fără doamna Karnabatt”).
Dincolo de toate aceste considerații ar trebui să revenim în registrul politic al nevoii de primenire a clasei politice, pe bună dreptate, atâta timp cât, scena actuală ne oferă deja reflexe ale politicienilor ce nu se mai dau duși acasă, chiar dacă sunt la vârsta la care nu mai pot fi utili nici măcar pe lângă casa nevestei, fie datorită evoluției tehnicii sau a unor servicii de specialitate, astfel încât a face curățenie în casă nu mai trebuie să-și sufleci mânecile și să te apuci de treabă, căci vei fi obligat să constați că mult mai costisitoare sunt medicamentele de după decât să plătești o firmă specializată și profesionistă în astfel de proceduri. În afara acestor politicieni, pe care doar cu picioarele înainte îi poți scoate de pe scena politică, mai sunt și alții mai ușor de convins, la care se tot face astăzi apropouri subtile sau chiar prin actele premergătoare trimiterii lor în judecată, atunci când cei mai nervoși din țară constată că doar așa pot fi convinși să plece, fără ca să se mai uite înapoi.
Astăzi cred că este de ajuns. Ne mai întâlnim și mâine, la aceeași oră, tot aici, sub Paratrăsnet.
ADI CRISTI
