24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Există şi acest pericol „de a-ţi trage singur preşul de sub picioare”. Sau mai la îndemâna oricui: „de a-ţi tăia singur craca pe care stai”. Uneori aceasta este doar o aparenţă.
Doar o interpretare superficială a ceea ce ochii văd sau urechile aud. Cu cât eşti „mai sus”, cu atât eşti mai puţin liber, cu atât îţi aparţii mai puţin. Libertatea de a face tot ceea ce-ţi doreşti este maximă atunci când îţi aparţii doar ţie, când nu ai de dat socoteală celor pe care tu i-ai chemat şi i-ai responsabilizat să te aleagă, să-ţi transfere imensa povară a ceea ce noi, fiecare în parte, ar trebui să ne asumăm, ar trebui să facem. Politicianul atunci când va înţelege că el nu mai poate să se considere un om liber, că este dator să fie în subordinea interesului celui care i-a dat votul, va reuşi să facă o mare distincţie între ceea ce ne dorim fiecare şi ceea ce trebuie să facem, dacă suntem înregimentaţi în datoria noastră asumată electoral.
Omul politic nu mai poate să-şi permită greşeala de a fi mai presus de cei care i-au acordat încrederea şi speranţa, chiar dacă, în faţa acestora, acelaşi om politic a fost pe timpul campaniei electorale mult mai radical, mult mai ferm, „mult mai decis să rupă pisica în două”.
Atitudinea premierului Victor Ponta, faţă de deblocarea situaţiei numirii Procurorului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României şi a Directorului Direcţiei Naţionale Anticorupţie, s-a dovedit a fi una desprinsă de conflictul etern cu Traian Băsescu, fără ca liderul PSD, Victor Ponta, să se fi predat la Cotroceni. În acelaşi timp însă Victor Ponta nu pierde ocazia să precizeze că între el şi Traian Băsescu nu este loc de prietenie, chiar şi numai pentru că el nu vrea să uite răul pe care actualul preşedinte al României l-a făcut ţării dar şi lui, personal.
Dar, în acelaşi timp, prim ministrul României nu poate să facă abstracţie că preşedintele României nu are cum să fi exclus de la masa unor decizii, pe care Constituţia le cuprinde şi le impune a fi respectate, aşa cum este problema numirii prin decret prezidenţial a Procurorului General şi a şefului DNA, la propunerea făcută de Ministrul Justiţiei, avizată de CSM. Victor Ponta a fost implicat direct în această ecuaţie, din poziţia sa de ministru interimar la Justiţiei, după ce Mona Pivniceru şi-a înaintat demisia, în momentul în care a primit votul Parlamentului pentru a ocupa un fotoliu de judecător la Curtea Constituţională, din partea Senatului României. Din această postură Victor Ponta s-a trezit instantaneu cu declaraţia sa că există şi posibilitatea de a o propune de Laura Codruţa Koveşi în funcţia de Şef al DNA, faţă în faţă cu armamentul greu al celor interesaţi, al celor neinteresaţi, al celor care au votat USL, dar şi al mass media, înainte de a mai scoate un cuvânt.
Toţi au încercat „să-i bată obrazul” şi să-i aducă aminte de ceea ce a spus, acelaşi Victor Ponta despre Laura Codruţa Koveşi, când procurorii lui Daniel Morar, subalternul de atunci al Laurei Codruţa Koveşi, alerga ţăranii prin satele României pentru a-i pune „să dea cu subsemnatul” de ce au fost la vot şi cu cine au votat la referendumul organizat pentru demiterea lui Traian Băsescu. Victor Ponta a încercat calea explicaţiei cu „cenuşă turnată pe cap”, încercând să sublinieze ce rol are în această ecuaţie a răzbunării şi care a ajuns să fie atenţia pe care premierul o acordă, cu prioritate, chiar în ciuda unor situaţii asumate pe timpul campanie electorale.
Mutarea pe care o avea de făcut Victor Ponta, în calitatea sa de interimar la Ministerul Justiţiei şi nu în acea de prim ministru, ar fi putut fi considerată o probă de foc de maturitate, pe care omul politic Victor Ponta era pus în situaţia de a o trece faţă de interesul naţional, în ciuda încrâncenărilor actuale de mahala, de pe scena politică.
O ultimă reacţie a CSM, care îl scotea „din interimat” pe Victor Ponta, prin proceduri greoaie de lungă durată, l-a făcut pe acesta să-şi revizuiască strategia, chiar şi pe fondul gălăgios al celor care îl şi puneau la zidul infamiei din motiv de „Koveşi la DNA” , astfel încât mutarea în plic a decis ca liberalii să fie cei care să-şi nominalizeze un ministru la Justiţie, căruia să-i revină dreptul de a nominaliza şefii din procuratură. Se poate spune că motanul a fost aruncat în curtea liberalilor, mult mai aproape de mirosul fin al lui Crin Antonescu. Asta au vrut, asta au primit.
ADI CRISTI
