DREPTATEA LUI PUTIN SUB FORMĂ DE BUMERANG

Intransigenţa cu care Vladimir Putin  nu a ezitat să apere limba rusă ca limbă de stat în propria-i ţară, de posibilele pretenţii ale minorităţilor naţionale de a fi luate şi ele în seamă, i se întoarce astăzi împotrivă, prin atitudinea oficialilor de la Moscova, care nu ezită să protesteze împotriva diligenţelor politice care se duc astăzi la Chişinău în vederea recunoaşterii limbii române ca limbă de stat, corectându-se astfel monstruozitatea regimului comunist, cel care, pur şi simplu, a inventat o limbă inexistentă pe fond  „limba moldovenească”.

Vladimir Putin s-a revoltat în momentul în care scena europeană a fost ocupată de dezbateri acide, privind drepturile minorităţilor naţionale într-un stat democratic. Atunci, preşedintele Federaţiei Ruse a fost cât se poate de explicit spunând că în Rusia cei care doresc să trăiască trebuie să vorbească şi să se descurce în limba rusă. Orice altă pretenţie nu poate decât să fie tratată de statul rus cu expulzarea „să meargă în ţara care are limbă de stat limba în care aceştia doresc să se exprime. La noi, aici, în Rusia se naşte, se trăieşte şi se moare în limba rusă”.

Chiar dacă nimeni nu poate fi de acord cu această poziţie radicală, poziţie ce deposedează minorităţile naţionale de dreptul lor de a trăi în cultura limbii pe care o reprezintă, producându-se mai mult o asimilare forţată decât o convieţuire bazată pe respectul valorilor culturale, atunci când vine vorba să analizăm versurile eminesciene: „… tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul, / Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este”  începem să acceptăm decizia lui Vladimir Putin, chiar şi numai ca pe o atitudine de apărare, de protejare a limbii naţionale de orice ingerinţă a unei minorităţi naţionale, care „sare calul” cu impertinenţă, sfidare şi aroganţă (cum se întâmplă cu liderii politici ai minorităţii maghiare din România, de exemplu).

De această dată, cei care greşesc sunt chiar ruşii lui Putin. Iată cum sună un comunicat emis de Ministerul de Externe al Federaţiei Ruse: „Moscova urmăreşte cu îngrijorare noua acutizare a dezbaterii socio-politice pe teme lingvistice, ce a urmat după introducerea, de către deputaţii din partea Partidului Liberal, a unei iniţiative legislative ce are drept obiectiv înlocuirea limbii moldoveneşti cu limba română ca limbă de stat şi încălcarea independenţei drepturilor lingvistice, obţinute de-a lungul anilor, ale minorităţilor naţionale care trăiesc în ţară, între care şi cea vorbitoare de limba rusă”.

Ne aflăm oare în postura constatării dreptului de a se impune doar a celui care este mai puternic, care deţine supremaţia deciziei „în nume propriu”, fără a fi tras la răspundere, sau, cel puţin fără a fi incomodat, fără „a i se bate obrazul” de o „autoritate a lucrului judecat”?!

Nu. Ne aflăm în cazul particular al reflexului rusesc, acela de a lua de pe masă tot ceea ce i se cuvine, tot ceea ce crede el că i se cuvine sau, în cele din urmă, fără nici o altă explicaţie, de a lua el tot, chiar şi numai pentru că aceasta-i este „pohta ce-a pohtit”!

Ruşii din Republica Moldova va trebui să înveţe ceea ce a refuzat să înveţe din aroganţă şi prostie, limba părţii de ţară pe care ei au cotropit-o. Este adevărat, cuceritorul a fost din toate vremurile cel care a impus regulile în teritoriile cucerite. Numai că, acolo unde se aplică legile democraţiei, limba de stat aparţine majorităţii ea fiind limba vorbită la modul oficial, care devine obligatorie pentru toţi locuitorii acestei ţări, aşa cum avea să puncteze şi Vladimir Putin în Federaţia Rusă.

Poate de aceea marea durere de la Moscova vine să facă auzite astăzi vaietele referitoare la „transformarea actualei limbi de stat din Republica Moldova (limba moldovenească) în fireasca şi normala limbă română, atâta timp cât nu mai este un secret pentru nimeni că limba moldovenească este de fapt limba română de pe malul stâng al Prutului, o limbă voit păstrată în spaţiul regionalismelor, pentru a părea a fi „o limbă nou nouţă”, ca şi noul stat naţional Moldova.

Dacă vom spune păpuşoi, curechi sau porumb, dacă vom spune harbuz sau pepene verde, dacă vom spune osândă sau pedeapsă, pălitură  sau lovitură vom vorbi în limba română 100%, deci vom vorbi în limba de stat chiar şi în partea noastră numită artificial, dar legal, Republica Moldova. Dacă „Moscova nu crede în lacrimi”, iată că, nici Putin nu mai crede în vorbele sale.

Adi Cristi