24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Inevitabilul stă pe punctul de a se produce. Dacă nu azi, atunci mâine, dacă nu mâine cu siguranţă într-o anume zi. Alianţa politică USL a fost investită la alegerile parlamentare de votul majoritar al poporului român să lucreze eficient în slujba interesului ţării. În sine, alianţa aceasta face parte din categoria celor făcute „contra firii”, asociind două ideologii opuse, dar care au decis împreună să se subordoneze interesului de moment al ţării, mai precis al cetăţeanului.
Cea ce se poate observa acum, la numai cinci luni de funcţionare în plin, de pe poziţia guvernării, sunt acele semnale de alarmă, care ar putea să contrazică decizia USL de a face „o altfel de politică”, evident, trimiterea fiind directă la ceea ce s-a întâmplat pe scena politică a ţării în ultimii 23 de ani.
Această „o altfel de politică” aducea în centrul atenţiei acea apropiere necondiţionată de agenda cetăţeanului. Să guverneze cineva ţara nu pentru tot felul de comandamente, care mai de care mai importante şi mai europene, ci pentru acel puţin mai bine pe care îl tot solicită cetăţeanul, din 22 decembrie 1989 încoace.
Scânteia care se tot apropie de butoiul de pulbere al acestei alianţei se dovedeşte a fi, de această dată, periculos de aproape. De la declaraţiile „iresponsabile” ale unora, motivate doar de înţelegerea proprie a relaţiei dintre PSD şi PNL, înţelegere subordonată exclusiv interesului de partid, de imagine sau chiar personal (atitudine ce prelungeşte tradiţia post-decembristă de „a face politică” şi pe acest teritoriu al USL) şi până la atitudinea războinică a copreşedinţilor alianţei, emisă sub formă de ultimatumuri, drumul conflictelor deschise nu este chiar atât de departe. El poate fi întâlnit chiar la următoarea intersecţie sau poate să fie doar o nouă amânare. Periculoase nu sunt declaraţiile lui Crin Antonescu sau cele ale lui Victor Ponta, cum de altfel nici grobianismul lui Sorin Roşca Stănescu nu ar trebui să fie luat în seamă, chiar şi numai pentru că nu aduce ceva nou în politică, nu reuşeşte să se separe de reacţiile viscerale ale celui care nu a construit nimic niciodată decât prin „absorţia bazată pe ameninţare”. Mult mai periculoase sunt reacţiile din teritoriu, cele care iau de bună cearta liderilor, folosindu-se de ea ca de un „ton la cântec”. Astfel, răbufniri de genul celor dictate de „vechile orgolii rănite” în luptele crezute a fi uitate, dezgroapă scenarii ce nu pot să fie în avantajul cetăţeanului, chiar dacă se strigă sau se va striga cât de curând, că de această trădare se face vinovat PSD sau PNL. Mişcările din teritoriu sunt de fapt cele mai periculoase, atâta timp cât de ele depinde unitatea necesară a USL pentru a-şi onora angajamentele electorale, de fapt, pentru a-şi conserva aderenţa la electorat. La acel electorat ce nu a ezitat să construiască o majoritate de care să depindă nu numai trecerea legilor prin Parlament, dar să şi permită aplicarea acestora în teritoriu. USL a reuşit astfel să cucerească toate poziţiile cheie, de decizie, de la Parlament la consiliile locale comunale, în majoritatea lor.
Acest fir verde nu-i va mai permite să dea vina pe altcineva, dacă nu va reuşi să-şi onoreze angajamentele, ce au scos cetăţenii la vot în decembrie 2012.
Este nevoie de o înţelegere a misiunii fiecărui partid component al USL. Dacă PSD şi-a asumat conducerea guvernării, trebuie ca PNL să înţeleagă această misiune şi, mai ales, să pună umărul la stabilirea coerenţei între reacţiile administraţiei centrale şi reacţiile politice, reacţii ce s-au dovedit a fi uneori diametral opuse. Nu poţi scuipa în farfuria din care mănânci, dacă ţi-ai asumat răspunderea guvernării ţării, cum o poţi face din postura politicanului, care nu se va atinge de acele bucate pregătite la Cotroceni, de exemplu. Instituţiile statului de drept nu pot fi ignorate, nu pot fi fracturate de nici un fel de orgoliu rănit, crescut pe teritoriu politic. Paradoxal, liderii celor două mari partide din USL, la un moment dat, şi-au repartizat acest tip de atitudini. Dacă pentru Crin Antonescu nu era nici un fel de interdicţie să-l critice în continuare pe Traian Băsescu, acest tip de atitudine, firească şi normală pe scena politică a ţării, a devenit imposibil de adoptat şi de către Victor Ponta, premierul României, cel care prin fişa postului trebuie să poarte un dialog cu preşedintele ţării.
Cred că maturitatea şi mai ales interesul comun de a gestiona ţara nu doar şase luni, va readuce acele limite necesare în USL.
Acum, au ieşit la iveală doar „ţânţarii”, cei dornici de sânge proaspăt, cei care au demonstrat că, între declaraţiile sforăitoare de genul „colegii noştri de alianţă” şi pumnalele aruncate deja înspre ei nu există decât un ecran de hârtie.
ADI CRISTI
