24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Nu ne putem face că nu vedem ceea ce se întâmplă pe scena mass mediei româneşti în aceste zile. Un conflict declanşat de arestarea directorului la Antena 1 a dezlegat baierele războiului mediatic, aruncându-ne din nou în tumultul anilor 1990, atunci când patimile şi mai ales vendetele erau aduse în faţa consumatorilor de presă, prin tot felul de răfuieli, injurii, împroşcări ce erau alimentate din mizeriile produse în general de patronii de presă. Atunci, marea majoritate a patronilor de presă erau şi ziariştii acelor publicaţii. Dacă, după aproape zece ani de presă consumată în tulburările mediatice amintite, breasla şi-a bătucit pielea, încetul cu încetul, astfel de „reglări de conturi” au fost uitate, şi mass media şi-a văzut de menirea ei în societate, aceea de „câine de pază”, de ultimă speranţă a cetăţeanului pus să se lupte cu nedreptăţile, mare parte din ele generate de guvernaţi.
În acel deceniu negru al presei româneşti, 1990-2000 s-a putut forma o atitudine sănătoasă faţă de menirea mass media în societate, dar mai ales faţă de respectul necesar arătat consumatorului de presă. Atunci s-a reuşit, după acele tăvăleli prin noroiul mahalalelor lingvistice, să fie consolidat un discurs decent, imparţial, apt pentru a răspunde tuturor cerinţelor deontologiei profesiei de jurnalist, una dintre cele mai periculoase profesii din lume, una dintre cele mai apăsătoare profesii, ce dau jurnaliştilor profesionişti o speranţă de viaţă ce nu depăşeşte vârsta de 40 de ani! Poate şi de aceea acel deceniu purificator a fost pentru presa românească ca un Purgatoriu necesar misiunii, redescoperite din mers sau chiar din alergare, a jurnaliştilor. Chiar dacă şi după anul 2000, mai cu seamă în 2004, când presa ştia deja gustul câştigului din banii guvernamentali, au mai fost înregistrate „răfuieli În public” între conducerile anumitor publicaţii, cum ar fi Ziua şi Evenimentul Zilei, răfuieli în care însă nu s-a amestecat DNA! Astăzi, acest gen de conflicte s-a acutizat, mai ales că cei doi actori de pe scenă, prin patronii lor, încearcă să-şi plătească unul altuia nişte poliţe. România TV, postul de televiziune al unui personaj inventat de Sorin Ovidiu Vântu, Sebastian Ghiţă, pe când acesta a încercat să se strecoare pe sub uşa Realităţii, versus Dan Voiculescu, ajuns între timp eminenţa cenuşie a Trustului Media Intact, grup care adună cele trei antene, A1, A2, A3. După ce şi-a „construit o televiziune nouă” Sebastian Ghiţă a intrat în politică, ajungând parlamentar USL, pentru ca, în acelaşi timp, să-şi pună postul de televiziune platoşă, dar şi armă ucigătoare.
Mai vechiul conflict dintre RCS-RDS şi Antene a fost reinventat după ce anumite înregistrări ale DNA au scos la iveală un oarecare interes pentru şantajele telefonice, consumate între cei doi conducători ale celor două firme, până mai ieri parteneri în transmiterea meciurilor din prima divizie de fotbal a ţării. O afacere bănoasă, generoasă şi fără dureri de cap. Durerile de cap au început în momentul în care acest operator, RCS-RDS, şi-a dat seama că poate să câştige şi singur tot ceea ce a câştigat alături de Trustul Intact, drept pentru care a început măcelul mediatic, este adevărat profitând şi de „mişcările seismice” de pe piaţa media. Apare la suprafaţă şi o altă ştire bănuitoare, aceea prin care fostul soţ al şefului actual al DNA, Laura Codruţa Koveşi, era salariat la RDS-RCS. Evident, această „descoperire a celor de la Antena 3” este mai mult o găselniţă de efect decât un cap de pod în susţinerea amestecului justiţiei în disputa dintre doi moguli de presă.
Din toată această brambureală cu cătuşe, are de pierdut, în primul rând, credibilitatea presei, atât de greu construită, atât de greu de apărat.
ADI CRISTI
