ROMÂNIA COMPROMISURILOR

Adi Cristi

Fulgere şi tunete pe scena poltică romnească, în zona USL, cu precădere „aripa ACD”. De fapt, războiul acesta vizual se dă între Dan Voiculescu, pe care, în ultima vreme, l-a pişcat stechea rău de tot şi Crin Antonescu, prins în corzi de vociferările, din ce în ce mai stridente, din alianţa de guvernare.

Dacă faţă de PSD, Crin Antonescu se forţează vizibil să ţină „ciocul mic”, faţă de PC, „sub-aliatul” de dreapta din ACD, parte componentă a USL, nu are nici o rezervă să declare că „din acest moment nu mai  are ce discuta cu PC”, încercând să găsească şi o formulă juridică de dizolvare a ACD, fără ca aliaţa politică USL să aibă de suferit.

Aceste din ce în ce mai dese lovituri sub centură sau „pe sub masă”, sapă mediatic, cel puţin, la tememia unei alinaţe politice care, dacă se va prăbuşi, o va face tot pe fondul neînţelegerilor datorate exacerbării orgoliilor şi a vanităţilor liderilor politici, cei care sunt vinovaţi de semnalele pe care piaţa publică le înregistrează şi le memorează, generând reacţiile de astăzi.

Uite supărarea, nu e supărarea! „Crin s-a împăcat cu Daniel – încearcă Victor să liniştească furtuna pornită deja.

Când „împăcarea”  trebuia să fie confirmată la şedinţa în plen a Parlamentului, în care Guvernul, prin glasul lui Victor Ponta, îşi asuma răspunderea pe legea descentralizării, Crin Antonescu absentează, fără nici un motiv declarat sau asumat. Nici un comentariu nu a putu fi susţinut de o terţă persoană, cu atât mai mult cu cât „absenţa” a trecut sub tăcere, ca şi cum ea ar fi fost plata în cash a împăcării dintre „Crin şi Daniel”.

Faptul că, într-o formulă majoritară decisivă, de 70%, s-a ales acest procedeu constituţional (folosit mai ales de guvernele cu un sprijin politic delicat), ce nu le oferă garanţiile păstrării formei proiectului de lege, în momentul în care acesta este supus dezbaterii parlamentare, a creat din început foarte multe comentarii controversate.

Asumarea răspunderii Guvernului, pe acest proiect de lege, ar putea trăda şi o anume revoltă a parlamentarilor alianţei politice faţă de Executiv, care, trebuie să recunoaştem şi să sesizăm, reflexul ordonanţelor de urgenţă a ajuns să fie însuşit şi de cei care, pe când se aflau în opoziţie, criticau dur şi neiertător guvernele „Boc fără număr”, pentru avalanşa de legi trecute prin această procedură a ordonanţei de urgenţă, procedeu ce discreditează pe faţă activitatea parlamentară. Există şi o explicaţie pragmatică. ce justifică alegerea acestei căi, explicaţie care invocă, în primul rând, nevoia că legea trebuie să fie luată în seamă la construcţia Bugetului de Stat pe 2014, proiect de lege ce a intrat deja în dezbatere publică.

Cu siguranţă că, prin această lege fundamentală activităţii ţării în anul 2014 vor fi identificate capitolele bugetare, ce vor fi descentralizate şi date în competenţele administraţiilor locale, cu tot cu sursele de finanţare.

Caracterul de urgenţă al acestei legi este vizibil, credibil şi necesar, cu atât mai mult cu cât, descentralizarea trebuie înţeleasă nu neapărat ca o ruptură de regimul super-centralizat, cât mai ales ca pe un suport necesar relansării credibile a guvernării ţării, nu doar din Palatul Victoria ci, mai ales, din zonele în care decizia se află în imediata apropiere a cetăţeanului, a celui care este  consumatorul direct al acesteia. Între supărarea lui Crin Antonescu şi împăciuitorul Victor Ponta există această Românie a compromisurilor.