24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Modificările aduse Codului Penal au declanșat o nouă isterie a celor care nu mai au răbdare și doresc să danseze pe urmele președintelui Traian Băsescu. Astfel, din ce în ce mai mulți dușmani pe față ai președintelui dorsc să înceapă urmărirea penală fie ea și în REM, asupra faptei și nu asupra persoanei, pentru afacerile oneroase ale lui Traian Băsescu. În replică, cârcotașii care stau pe marginea șanțului, spunând că ei ”gândesc la rece”, această victimizare a președintelui jucător îi va servi acestuia pentru redeșteptarea dragostei față de cel care, cândva, a fost alesul lor majoritar, de două ori la rând. Noul cod explicitează ceea ce nu a văzut nici CCR și nici Procurorul General al României, când a venit vorba despre imunitatea președintelui versus imunitatea parlamentară. Dacă Constituția României, modelul 2003, lasă să se înțeleagă că există o singură imunitate acordată demnitarului, fie el parlamentar, fie el președinte de republică, această precizare indirectă a fost despletită de cele două instituții ale statului de drept, oferindu-i-se lui Traian Băsescu dreptul de a fi și ”președinte jucător”, dar și posesorul unei imunități care îl situiază deasupra legii, pe tot timpul mandatului său prezidențial. Între timp, procesele cu flota s-au prescris, așa cum se va prescrie și procesul referitor la ”Casa din Mihăileanu” sau cele ce nu pot fi demarate încă cu terenurile din Călărași. Vânătoarea de vrăjitoare lansată împotriva lui Traian Băsescu poate să crească sau să redeștepte gradul de simpatie față de marinarul nostru din poveste. Ceea ce nu se ia în seamă ține de ”mâna moartă” pe care va juca de această dată abilul politician, atâta timp cât drumul său la alegerile prezidențiale este practic închis. Traian Băsescu nu mai are cum să fie o nouă miză la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014, el ne mai având voie să candideze. Această interdicție consituțională nu mai poate fi ridicată de nici un artificiu al CCR, care ar încerca să ne spună că acest al doilea mandat ”nu se ține”, atâta timp cât a fost viciată de un referendum care a eșuat, privind demiterea președintelui. Ca atare, ar spune domnul Zegrean, în interpetarea sa jucăușo-filosfică, mandatul președintelui a fost ciobit de acea încercare nereușită de a se da cu el de pământ, drept pentru care președintele jucător are dreptul la un nou mandat nou nouț. Este aberantă această interpetare, dar nu mai puțin decât a fost explicația cu ”președintele jucător” cu lipsa de cvorum la referendumul amintit sau aceea cu imunitatea prezidențială. Suntem o țară în care ceea ce suntem siguri că nu are cum să se întâmple, exact acel lucru se va întâmpla.
Revenind la noile lucrături de culise, cu care liderii puterii politice sunt ocupați până peste urechi, nu cred că nu se va face totul pentru ca Traian Băsescu să înțeleagă pe viu ce îl aștepată ”a doua zi” după încheierea mandatului său prezidențial.
Felul în care se apără acum Traian Băsescu trădează această disperare, amplificată de acele voci, din ce în ce mai multe, care îi vorbesc astăzi despre zăngănitul de cătușe. S-a declanșat o isterie a prezicerilor pe această temă. Și de această dată primează exagerările în dulcele nostru stil clasic, acelea care reușesc să facă ”din țânțar armăsar”. Unii îl văd pe Traian Băsescu următorul prim ministru al Guvernului României, în timp ce alții îl văd coleg de celulă cu Adrian Năstase. Între aceste două extreme Traian Băsescu va rămâne un jucătror important pe scena politică a țării, chiar dacă nu mai are dreptul să candideze la funcția de președinte al României, atâta timp cât și-a epuizat cele două mandate prezidențiale. Poate fi un actor vizibil pe scena politică sau poate fi un nimeni pe aceeași scenă. Totul depinde de felul în care poporul va înțelege să-i plătească acestui om pentru cei zece ani de umilință și batjocură la care a fost târât chiar de alesul lor, chiar de cel care le-a promis că vor trăi bine, de cel pentru care ”a hăhăi” însemană a-ți batjocorii alegătorii.
Poate aceste acțiuni de prezentare a unor situații extreme au scopul de a testa gradul de simpatie al poporului față de o persoană victimizată, așa cum s-a întâmplat cu Gigi Becali, cel care a fost trimis din pușcărie în Parlamentul European, de valul de simpatie declanșat în rândul alegătorilor.
Trebuie să fim conștienți și răbdători că, de această dată, Justiția va susține cel mai important examen în fața poporului său, acela de a judeca cu dreaptă măsură prestația celui care ne-a fost președinte timp de 10 ani. Ar fi interesant de aflat câți morți ar trebui să aibă pe conștiință cei trei președinți post-decembriști ai României, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu.
