24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Curtea Constiuțională a României, lucrând în weekend ca niciodată, trimtie în Parlament Proiectul de lege privind modificarea Constituției României, cu 25 de observații-recomandări de care parlamentarii USL vor trebui să țină cont, dacă se va dori ca Legea, doar astfel periată, să treacă de CCR, primind astfel ”verde” la promulgare și la prezentarea ei prin referendum poporului.
Observațiile CCR, în marea lor parte, anulează din start logica reală a modificării Constituției României, ”model 2003”, urgență impusă de multele inadvertențe sesizate în funcționarea statului de drept, după 24 de ani de exersare a democrației funcționale.
CCR face un joc periculos, atâta timp cât din nou își depășește statutul de a veghea la respectarea principiilor constituționale, de această dată printr-o greșită interpretare, cu atât mai mult cu cât, legea în sine are ca fundamentare tocmai schimbarea nu doar a unor articole constituționale, ci pur și simplu se urmărește construirea unei noi Constituții ce trebuie să fie acomodată cu cerințele internaționale impuse de noua arhitectură politică a țării, în context european.
Se așteaptă și reacția Comisiei de la Veneția față de același proiect constituțional, pentru a reuși să vedem ce vom face mai departe. Cu siguranță că acest gen de comentarii nu ne prea ajută în a construi următorul pas. El nu face altceva decât să înregistreze o altă opinie, o altă părere față de subiectul enunțat, fără ca aceasta să ne asigure nici măcar că suntem ”pe drumul cel bun”. În condițiile pe care legea le impune și le ține în funcțiune nu putem să ignorăm ceea ce decide CCR. Trebuie doar ca deciziile acestei instituții să fie aplicate în tocmai. Dacă mass media poate să-și permită această libertate de a fi sau de a nu fi deacord cu ceea ce au decis cei nouă judecători ai CCR, omul politic este pur și simplu obligat să respecte ceea ce CCR decide, cu celeritatea prevăzută de lege.
Este adevărat, nu putem să nu observăm că rolul Curții Constituționale a României, manifestat în întreaga perioadă a celor două mandate Traian Băsescu, a fost exagerat prin amestecul pe care aceasta și l-a permis în medierea scenei politice române, prin intervenții punctuale, de la calitatea recunoscută lui Traian Băsescu, aceea de ”președinte jucător”, calitate ce i-a permis amestecul brutal în guvernarea țării și până la falsificarea unei realități de ultimă oră, privind numărul real al votanților din România, de exemplu. Toate aceste imixtiuni ”de iure” au plasat CCR în postura unui jucător activ pe scena politică, reușind astfel să provoace una dintre cele mai periculoase instabilități politico-sociale. Dacă politicienii sunt nevoiți ”să tacă și să înghită”, față de toate acțiunile CCR, nu aceeași atitudine poate fi impusă cetățenilor, cei care au început deja să-și manifeste respingerea față de acest tip de imixtiuni, față de această ”vânzare politică” care, spre surpinderea multora, constată că și în actuala formulă de nouă judecători, este întreținut și cultivat interesul băsescian. Se pare că, infleuța președintleui CCR Augustin Zegrean este atât de mare, încât noii judecători numiți anul trecut la Curte, care prezentau o probitate profesională fără pată, sunt încă timorați, forțați parcă să voteze altceva decât conștiința lor le dictează. Voturile acestora l-ar lăsa în minoritate pe juristul de la BJATM Baia Mare, ajuns grație lui Traian Băsescu judecător și președinte al CCR, în timpul mandatelor sale. Cu sigurnață că Traian Băsescu a folosit și acesta formula ”Eu ți-am semnat numirea, domnule judecător! Aveți grijă domnule judecător…” Și domnul judecător-președinte se pare că are în continuare grijă, oferindu-i președintelui jucător acest contra-serviciu.
Este timpul ca CCR să fie pusă la locul ei consituțional, să i se arate din nou și poate mai explcit care îi este menirea, datoria și funcția reală în staul nostru de drept. Altfel, vom desființa o cameră în Palrament și von lăsa CCR să-i facă treaba legislativă, după formula ”În Natură (deci și pe Dâmbovița) nimic nu se pierde, totul se transformă”.
