MECIUL DECISIV

Adi Cristi

Nimeni nu poate fi sigur pentru ceea ce se poate întâmpla mâine. Într-o lume atât de fluidă, de mișcătoare, de imprevizibilă, ar fi o adevărată aventură să crezi că ceea ce ți se pare firesc, natural, se poate și întâmpla. Trăim, fără doar și poate, într-un spațiu al imprevizibilului. Tot ceea ce s-a spus ieri nu mai este valabil azi, așa cum tot ceea ce se va spune azi, nu va mai fi valabil mâine. Trăim doar în clipa care ne devoră, care ne termină, care ne transformă în adevărate efemeride. Nu ne mai interesează proiectele care să depășească 24 de ore. Nu ne mai interesează perspectivele, proiecțiile pe viitorul imediat al zilei de mâine. Suntem, din ce în ce mai concentrați, mai interesați să ne trăim clipa, în această vânzoleală nimicitoare în care ne-am lăsat antrenați respectând mișcarea șurubului mașinii de tocat carne.

Abia ieșit din malaxorul primului tur al alegerilor prezidențiale electoratul este puțin amețit, chiar dacă ceea ce s-a întâmplat pe scena politică a țării nu a produs surprizele mult strigate de către unii candidați, de genul Elenei Udrea și a Monicăi Macovei. Electoratul a adoptat poziția celui care tace și face. A celui care votează și alege, în ciuda mișcărilor de mare spectacol cu care ne-au iradiat candidații de dreapta închipuită. Mă gândesc astfel la Klaus Iohannis, Elena Undrea, Monica Macovei. Cei trei, prin arhitectura votului dat pe 2 noiembrie 2014. sunt condamnați să revină la aceeași matcă, făcându-se că nu s-a întâmplat nimic între ei, între Elena Udrea și Vasile Blaga, între Vasile Blaga și Monica Macovei. Mai mult, formula în sine, va fi binecuvântată de revenirea lui Traian Băsescu în cloaca politică, care l-a consacrat, care l-a făcut și președinte, dar i-a și tăiat craca de sub picioare. Această primă coagulare, impusă de singurul drum care le apare în cale, va aduna, aritmetic vorbind, 30,44% + 5,18% + 4,46% =40,8%.

De cealaltă parte, îl găsim pe Victor Ponta, care a adunat singur, în primul tur, 40,33% . Lângă Victor Ponta, după turul I, pot să vină Călin Popescu Tăriceanu, Kelemen Hunor, Theodor Meleșcanu, Dan Diaconescu, Corneliu Vadim Tudor, ceea ce înseamnă, tot aritmetic: 40,33% + 5,4% + 3,5% +1,10% + 3,99% = 54,32%. Diferența de 4,88%, care a mai rămas de împărțit până la 100% , reprezintă o marjă de manevră pentru care cei doi candiați se pot bate.

Acest tablou este unul pur teoretic, aritmetic, fără a avea ceva cu imprevizibila realitate din teren. De fapt, trebuie să fim conștienți că, primul tur al alegerilor prezidențiale a produs frustrări de ambele părți. Nemulțumirile în sine sunt potențiale majore de deturnare a voinței exprimate prin vot pe 2 noiembrie și care s-ar putea întoarce, asemenea unei lovituri ratate de bumerang. Electoratul anumitor candidați s-ar putea trezi la realitate, cum ar fi electoratul lipit forțat, la rece, în jurul ACL, unde mare parte dintre liberali dau semne că pot fi mai mult atrași de PLR, în fruntea căruia este Călin Popescu Tăriceanu, un partid care, la numai trei luni de la înființare, devine al treilea partid important de pe eșichierul politic al țării. Mai mult, zestrea câștigată de 5,4% nu trebuie confundat cu potențialul real al PLR, potențial care este în măsură să rupă încă cel puțin 5% din grosul celor 30,44%, procente pe care le-a câștigat ACL. Interesant ar fi să vedem din ce se compune acest procent alocat ACL, prin candidatul acesteia, Klaus Iohannis. Dacă ar fi să ținem cont de zestrea cu care a intrat în alianță PDL, 17%-18%, rezultă că PNL, partidul care a cunoscut o primă uzură profundă, datorată acestei alianțe forțate, a ajuns astăzi la 12%, după ce a pierdut 5,4% în favoarea PLR. (La europarlamentarele din 2014, PNL reușise să se compromită cu 17%, moment care a dus la destrămarea acestui partid nimerit pe mâna aventurierilor). Trebuie să ține cont că în ACL, PNL a devenit veriga slabă, verigă care va fi greu încercată în al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale.

Cred că pentru PSD ținta principală ar trebui să fie conservarea electoratului propriu, multiplicarea acestuia cu electoratul partidelor care își declară oficial susținerea lui Victor Ponta și, mai ales, o atenție cât se poate de mare acordată electoratul nehotărât, cel care nu a ieșit la vot. Ar trebui să ne uităm puțin mai atenți la prezența la vot, de altfel semnificativă și în primul tur, la acel procent de 53,16% . Acesta este de fapt procentul față de care s-a calculat atât acel 40% a lui Victor Ponta cât și acel 30% a lui Klaus Iohannis. Dacă vom ține cont de adevăratul potențial al votanților, trebuie luat în calcul un potențial de 46,84% (100%-53,16%) , procent ce se cere a fi explorat. Dacă vom scădea din acesta 16%, procentul care reprezintă cele trei milioane de români plecați în străinătate, ne va rămâne o bază de 30%. Procentul celor care nu doresc să se implice în viața socială s-a dovedit a fi unul constant în ultimii 25 de ani, fiind de 10%.  Rămâne un potențial de 20%, care poate fi supus disputelor electorale.

Meciul Victor Ponta – Klaus Iohannis se joacă decisiv, pornindu-se de la 0-0.