MINGEA SE AFLĂ LA KLAUS IOHANNIS

Adi Cristi

Adi Cristi

S-a încercat să se acrediteze ideea că al patrulea președinte al României (după Ion Iliescu, Emil Constantinescu și Traian Băsescu), Klaus Iohannis va fi cel care își va construi atitudinea prezidențială în interiorul prerogativelor pe care Constituția le impune, fără a se mai apela la statutul ”președintelui jucător”. Cu glasul său tărăgănat, încet, specific nu neapărat etniei sale, cât mai ales vorbei așezate a ardeleanului, fără ca acesta să fie considerat încet la gândire, Klaus Iohannis a încercat să se detașeze de hăhăiala băsesciană, de dezbinarea și dușmănia celui care a batjocorit și umilit poporul român timp de un deceniu, promițându-ne, în momentul validării de la Curtea Constituțională a României, în prezența actualului președinte, Traian Băsescu, ”voi fi preşedintele care respectă Constituţia în litera şi spiritul ei”.

O primă promisiune pe care președintele ales și-o asumă public și care, dacă s-ar întâmpla așa ceva, ar fi într-adevăr o reașezare a funcție prezidențiale în tiparele normale ale celei mai înalte demnități în stat. Tot Klaus Iohannis a ținut să precizeze, de această dată, privind înspre Traian Băsescu, care îi este profesiunea de credință, în noua sa calitate de președinte ales al românilor: ”preşedintele României, prin viziunea cu care vine, trebuie să inspire naţiunea română, iar prin comportamentul public pe care-l va avea să devină un etalon al societăţii române”.

Aceste mesaje doresc să ne sugereze, deocamdată, care îi sunt intențiile lui Klaus Iohannis în momentul în care va prelua președenția României din mâinile lui Traian Băsescu, pe 22 decembrie 2014.

Și, totuși, dacă ar fi să lecturăm pasaje din cartea lui Klaus Iohannis, ”Pas cu pas”, pe care și-a lansat-o în timpul campaniei electorale, vedem cu ochiul liber că și acest politician suferă de dușmănie, este la fel de intransigent, cum au fost și încă mai sunt colegii săi de partid, provenind din PDL. Pasajul referitor la Ion Iliescu devine astfel decisiv în a ne forma o imagine conformă cu neascunsa realitate. Un astfel de individ, care își face publică incapacitatea de a fi obiectiv, de a se detașa de rumorile personale pentru a emite adevăruri, ce ar putea interesa societatea, poate fi suspectat de ipocrizie, de fățărnicie, minusuri ce nu-i va acorda nici un fel de clemență, riscând să fie supus din nou votului popular, înainte ca mandatul său să expire.

Este mult mai ușor să dezamăgești decât să confirmi, în condițiile în care ai beneficiat de un vot dat împotriva adversarului tău. Oamenii, chiar dacă au pus ștampila pe tine, ei au făcut-o pentru că nu mai doreau ca adversarul tău să câștige, chiar și numai pentru că au dorit atunci să-l pedepsească, chiar dacă el și-a demonstrat mai pregnant calitățile de a fi astăzi în locul tău. Iată de ce, orice abatere de la inventarul pe care Klaus Iohannis l-a făcut în văzul țării întregi, va fi un motiv de a inflama masele, de a-i readuce în piețele publice pe acei tineri care se vor simți din nou trădați.  Atunci furia va fi nimicitoare, de genul efectelor pe care le poate avea un uragan. Să ne aducem aminte că fenomene sociale de genul acesta din ultimul timp au fost constante. Să ne amintim despre alegerile locale din 2012, despre alegerile parlamentare din 2012, dar și despre alegerile prezidențiale din 2014, momente diferite ca componență politică, dar care au avut același deznodământ produs de votul covârșitor al poporului.

Klaus Iohannis nu are o altă variantă decât aceea a reconstruirii funcției de președinte al tuturor românilor, de președinte pus în interiorul prerogativelor constituționale, de președinte mediator și nu distrugător. El are datoria de a uni forțele și energiile tuturor celor are și-au asumat destinul cetățenilor, dar și al țării.

Președintele este cel care armonizează toate aceste energii, care are datoria de a elimina asperitățile inerente luptei pentru putere, din spațiul politic, având grijă ca aceste dispute normale și firești luptei amintite să nu pericliteze viața de zi cu zi a cetățeanului.

Klaus Iohannis trebuie să ne demonstreze nu calitățile sale vocale, probate în momentul în care a interpretat Imnul României, cât mai ales, el are datoria de a demonstra că știe să interpreteze, în literă și spiritul său, acest imn, că știe că deșteptarea poporului român este esențială pentru prezentul țării, pentru viitorul ei.

Mingea se află la Klaus Iohannis. Rămâne acum să vedem dacă o va trimite în tribună sau o va repune în joc, declanșând atacul decisiv.