Adi Cristi
Adi Cristi

ÎNGHIȚITORUL DE SĂBII ȘI URSUL CARE COASE

Adi Cristi

Adi Cristi

În trecutul nostru comunist ne mândream cu porcii și vacile pe care le exportam într-o veselie și la est și la vest. Hrăneam și Steaua Kremlinului, dar și abisul Europei. În acele vremuri numite astăzi ”de tristă amintire”, împărtășite atunci în termenii societăților superioare, în care se murea de foame, cu coada ipocriziei ținută în sus, valorile noastre naționale erau înlocuite de ”mărețele realizări” ce ofereau celui mai iubit fiu al poporului șansa de a defila prin fața lumii, arătându-i cât de măreți am ajuns noi să fim, pornind de la coada vacii și ajungând ”om de știință de renume mondial”. Această provocare nu a reușit să ascundă strigătele de foame și de frig ale poporului uitat în cea mai neagră noapte a dezumanizării, în spațiul mioritic.

Imaginea dezastruoasă o țineam ferecată în cele mai tenebroase beciuri în care revoltații și răsculații pe sistemul care s-a dovedit a lucra împotriva drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, erau păziți, izolați, uciși, pentru a nu scoate la lumină ceea ce ascundea regimul comunism în tragismul existenței sale.

Astăzi am ales calea inversă, aceea de a ne spurca în fața întregii lumi, de a ne da în spectacol, de a ne scuipa și înjura ”ca la ușa cortului”, fără ca să ținem cont că o asemenea atitudine nu ne face decât rău, poate un rău mult mai mare decât acela pe care o tăcere asumată ne-ar încolții.

Am început să fim exportatori de DNA. Și moldovenilor și bulgarilor le arătăm cât de bine lucrează la noi DNA. Cât de mulți demnitari au ajuns să fie trimiși în judecată, ce mare este cota reușitelor rechizitoriilor procurorilor, supuse judecății până la o hotărâre definitivă și irevocabilă. O astfel de laudă ne prezintă lumii cu pantalonii lăsați pe vine. Ne arată cât de jalnici am ajuns să fim, noi ca popor, noi ca alegători considerați a fi de bună credință, care am fost păcăliți și jecmăniți de majoritatea politicienilor perindați în ultimii zece ani pe la putere, sub steagurile băsesciene.

Aceasta este imaginea care ne îngenunchează ca țară, chiar dacă ne oferă șansa de a da lecții și la alții, în ceea ce privește lupta împotriva corupţiei. Nici un stat din Uniunea Europeană, de la cel mai nesemnificativ și până la Germania, considerată a fi motorul economiei Europei, nu s-a confruntat niciodată cu un asemenea flagel al corupției. Se spune că Italia ar putea să concureze alături de România, numai că în țara sub formă de cizmă războiul s-a dat în special între procurori și mafia peninsulară, în plasa acestei lupte căzând, din când în când, și un prim ministru sau miniștri cabinetului acestuia.

La români, DNA a reușit să scoată din statele de plată zeci de parlamentari, un prim ministru, miniștri, șefi de partide, lideri politici, de toate culorile spectrului politic, pregătindu-se să intre în anchetă un al prim ministru și, cu siguranță, un președinte al României. Analiștii politici când au făcut apelul la pușcărie au constata că cei care au fost condamnați pentru corupție sau sunt în curs de anchetă sau judecată, au numărul necesar alcătuirii unui guvern în funcțiune dar și unul care să lucreze din umbră, pregătindu-se pentru o posibilă alternanță la guvernare.

În tot acest entuziasm devastator, pentru felul în care a lucrat DNA, există o singură întrebare cu ajutorul căreia se poate răspunde suspiciunii dacă sentința dată este una dreaptă sau nu. Este respectat adevărul sau ne aflăm la capătul lanțului unei noi poliții politice, care a reușit să penetreze structurile statului democrat, falsificând adevărul și dreptatea cu un nou ”fir scurt”, între comanda politică și hotărârea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești? O întrebare în care teza separației puterilor într-un stat democrat este atacată, este virusată de interesele ce astăzi ies la iveală și care țin de grupuri infracționale, ce recunosc pas cu pas scenariile abominabile ce au devalizat țara, prin hoții inimaginabile de ordinul sutelor de milioane de euro.

Toți acești bani au fost furați și transportați cu sacoșa, după cum declară din ce în ce mai mulți inculpați, de la câte unul la sediul PDL, prin trezorier la Vasile Blaga, Emil Boc, Roberta Anastase, Elena Udrea, Traian Băsescu. Acestea sunt doar declarații pe care procurorii le-au luat inculpaților ajunși la limita rezistenței față de condițiile de detenție și care s-au decis să practice delațiunea pentru a fi lăsați acasă.

În fața procurorilor aceștia declară tot ceea ce doresc să declare anchetatorii, știind că o astfel de mărturie poate să fie anulată în fața judecătorului în momentul în care se va trece la judecarea pe fond a dosarului.

Suntem țara spectacolelor, mai ales acelea care, în ultimul timp, au pus Europa cu brațele pe pervazul ferestrelor pentru a ne privi cu interesul folosit cândva la spectacolele de iarmaroc. Înghițitorul de săbii sau ursul care coase.