ARACISUL LUI BĂCIUȚ

Adi Cristi

Vorbim din ce în ce mai colorat despre acest sinistru personaj, față de care respectul fuge ca dracul de tămâie. Nu aș dori să fiu grobian, pudibund și nici măcar caustic în ceea ce mă inspiră ”plutonierul” Băciuț de la ARACIS. Structura acestui personaj este sinonimă cu aceea a lui Pristanda, aflat în mizerie, atent doar la a-și conserva imaginea, chiar dacă aceasta nu corespunde cu nimic statutului academic invocat de titlul universitar. El este prieten cu toți cei care i-ar fi putut garanta fulminanta ascensiune universitară, de la Emil Boc la Ioan Rus via Andrei Marga, când aceștia aveau funcții guvernamentale sau în cadrul Universității Babeș Bolyai, dacă ar fi să-i asculți laudele de sine, care nu miroase a bine, respectând înțelepciunea populară. Domnul acesta plin de sine nu are nimic cu aleasa rigoare academică, prezentându-se asemenea unei caricaturi, ce se revarsă peste pagină, din cauza prea plinului orgoliului său dezarmant. Se răstește peste tot, încearcă de fiecare dată să-și pună călcâiul pe aorta celui  ajuns în fața sa, pe timpul inspecției făcute în numele ARACIS.

Cei de la ARACIS, după felul în care îi fac jocurile meschine, se pare că sunt intimidați de strigătele sale dezlănțuite, comportament care nu este străin celui întâlnit și pe scena politică a țării, spațiul dominat încă de derbedeii ajunși la conducerea țării direct de la taraba pe care, în vremurile lor bune, vindeau varză, cartofi, vapoare sau pepeni de Dăbuleni.

Există o zonă tabu, de necontestat, prevăzută în regulamentul ARACIS, de cei care au decis să se autoapere, prin eliminarea potențialilor adversari credibili, interzicând contestațiilor de orice fel, doar în cazuri cu totul și cu totul speciale, doar pe motive de formă și nicidecum de fond. Mai mult și aceste din urmă contestații sunt analizate tot de ei, astfel încât, numitul Grigore Băciuț poate dormi liniștit, că nu-l vor deranja colegii pentru comportamentul său rău-voitor, insinuant și greu de agreat.

Este de-a dreptul revoltător cum ARACIS, ca instituție, se decredibilizează în fața țării, atâta timp cât celelalte agenții de profil internaționale au avut o cu totul alt expertiză față de Universitatea Apollonia din Iași, atâta timp cât acestea nu au putut fi influnțate nici de rectorul UMF Iași sau de decanul de la Facultatea de Medicină Dentară a UMF Iași (după cum avea să-și trădeze prietenii Grigore Băciuț, ajuns la Iași ”lihnit de foame”.

Pentru așa zisele minusuri reținute de Grigore Băciuț la Apollonia, privind baza materială, rezultatele în cercetare, programul investițional, organisme internaționale recunoscute au acordat distincția de Best University de către European Business Assemby în cadrul Summit of Leaders, Science and Education, în anul 2013 sau premiul European Award for Best Practices 2014, Gold Category, oferit de European Society Quality Research (ESQR) din Blegia. Sunt doar două exemple care infirmă fantasmagoriile lui Grigore Băciuț despre ceea ce ar fi văzut el la Universitatea Apollonia din Iași.

Cred că universitatea ieșeană ar trebui să se îndrepte, prin instanță, împotriva acestui personaj negativ al mediului academic, acuzându-l de defăimare și de abuz în serviciu. Reaua credință a acestui Grigore Băciuț este nu numai vizibilă, dar indiscutabil lipsită de motivație, decât dacă decontul poate fi semnat de ”unii oamenii de la UMF”.

Activitatea de la ”Apollonia” nu este destinată politicii editoriale ale unor publicații vandabile doar în momentul în care acestea relatează despre scandalurile zilei. Este mult mai ușor și mai convenabil pentru această categorie de cititori, superficiali și consumatori de ”sânge proaspăt”, să vorbești despre ceea ce ar fi descoperit Grigore Băciuț la Iași și mult mai lipsit de fason să-l contrazică pe același Grigore Băciuț, cu adevăratele realități existente pe teren, în spațiul în care funcționează universitatea ieșeană. Este incredibilă această detașare, această lipsă de profesionalism, această abatere de la codul deontologic a celor care ar fi trebuit să fie ziariști până la capăt.

Nu-mi este străin războiul pe care l-a dus prof.univ.dr. Doru Tompea pentru a salva Universitatea Petre Andrei din Iași, din mâinile impostorului Niculae Niculescu, război pe care l-a avut de dat și față de unii membrii ai ARACIS, care au dat inițial un calificativ nedrept față de realitățile universității.

Și atunci s-a demonstrat că am avut dreptate, așa cum și astăzi sunt sigur că am dreptate când îl acuz public pe acest Grigore Băciuț de rea-credință, față de Universitatea Apollonia din Iași. De fapt, nu eu îl acuz ci comportamentul său, despre care vom vorbi în amănunt în zilele următoare.

Țineți aproape să vedeți ce hahaleră a ajuns să judece, în numele calității, învățământul superior, căci universitatea ieșeană nu este singura sa victimă.