Adi Cristi
Adi Cristi

IEȘIREA DIN PUȘCĂRIE

Adi Cristi

Adi Cristi

Am terminat și cu ”babele”. Fiecare din noi și-a cunoscut ce-l așteaptă în anul 2015. Scena politică a țării continuă să trepideze cu intensitatea unui boiler în are presiunea crește ”de-i sar capacele”. În timp ce  noi ne ocupam de pigmeul de la ARACIS, încercând să-i trezim pe cei de la Ministerul Educației și Cercetării (dar și pe Gabriel Oprea și Victor Ponta, singurii care ar mai putea readuce agenția amintită mai sus în matricea adevăratelor perfromanțe),    Elena Udrea continuă să țină în priză atenția opinei publice, în zbaterea ei din celulă.

Deja opinia publică și-a schimbat părerea despre cei care sunt arestați chiar și pentru fapte grave de corupție. În atenția publică se află astăzi în dezbatere voluntară cazul Monica Iacob Ridzi. Un personaj fragil, plină de boli, după cum ne precizează fișa medicală, mamă a doi copii, unul de patru ani și celălalt de un an, care a fost deja condamnată definitiv la cinci ani de închisoare. Sentința fiind pusă în aplicare nu se vor mai supăra cei de la CSM dacă ne permitem să avem și noi opinii, păreri, comentarii astfel încât, neprihănita justiție română să nu se simtă lezată prin părțile ei rușinoase.

Magistrații au judecat așa cum au judecat, continuându-și trendul de decimare și descurajare a infracțiunilor trecute în zona marii corupții. Nu cred că o astfel de atitudine ar trebui să ne descurajeze, să ne supere, ci, din contra, ar trebui să ne dea speranțe că suntem pe drumul cel bun, la capătul căruia ne așteaptă o clasă politică din ce în ce mai responsabilă, cu o moralitate superioară celei din care provine chiar și Monica Iacob Ridzi.

În jurul acestui caz încheiat pentru Justiție se desfășoară unul dintre cele mai pasionate festivaluri pro și contra, astfel încât, țara începe din nou să fie fracturată în partizani și adversari. Atuul care a transformat-o pe Monica Iacob Ridzi în victimă este păstrarea tăcerii asupra unui fapt care ar fi putut să o salveze, acela de a nu merge pe calea din ce în ce mai bătătorită astăzi, aceea a denunțurilor. Rodica Iacob Ridzi a ales să plătească cu cinci ani de închisoare o prostie de-a ei, aceea prin care s-a pus la dispoziția Elenei Udrea (EBA), fiind pur și simplu luată de valul anilor cu Traian Băsescu la Cotroceni. A vrut și ea să iasă în față, să pună umărul și banii ministerului la ajutarea unei tinere, de Ziua Tineretului, astfel încât EBA să aibă un vânt din pupa în competiția ei pentru Parlamentul European. Cu alte cuvinte a vrut să iasă și ea în față, să o vadă cel care o și promovase de fapt în funcția de ministrul al Tineretului și Sportului, din Guvernul Boc, guvern care se va dovedi că este de fapt Guvernul Băsescu.

Nu a semnat nimic, dar asta nu a mai contat în rechizitoriul procurorilor și în sentința judecătorilor până la cei de la ICCJ. Post factum, astăzi, șoptit, cu suferința ținând-o de mână, condamnata la cinci ani de pușcărie, ruptă de lângă copii ei, încearcă să ne spună că magistratul care a înclinat spre această sentință i-a transmis scuze și păreri de rău că a fost nevoită să se comporte așa cu ea, dar nu a avut ce să facă. Adică cum ”așa”? Ce a vrut să spună magistratul judecător?

Evident că Inspecția Judiciară din cadrul CSM nu se sesizează din oficiu. Ar fi foarte interesant să se afle ce a vrut să spună reprezentanta ICCJ cu această spovedanie făcută, se pare, sub presiunea conștiinței intime.

Statutul de victimă, la care lucrează acum Monica Iacob Ridzi, de regulă nu mai poate să sensibilizeze pe nimeni, cu atât mai mult cu cât și Gigi Bacali a căzut în ridicol, în momentul în care striga ca din gură de șarpe că nu va muri dacă nu va fi lăsat să se opereze în străinătate!

Dintr-o dată Monica Iacob Ridzi are 13 boli, una mai gravă decât cealaltă. O astfel de defilare prin fața opiniei publice nu este suficientă pentru a mai impresiona. Poate de aceea suplimentul de emoții ar putea să-l constituie introducerea copiilor în tablou. De această dată calitatea de mamă a Monicăi Iacob Ridzi ar putea ”să facă toți banii” investiți în această strategie de sensibilizare a opiniei publice, de iertare sau de suspendare a executării pedepsei în această perioadă dificilă pentru sănătatea ei, dar mai ales pentru creșterea celor doi copii aflați la vârsta când mama nu poate să fie înlocuită de nimeni.

Chiar dacă încă nu este momentul grațierilor, cred că se va găsi ”o cale de mijloc” prin care Monica Iacob Ridzi să poată găsi ieșirea din pușcărie.