Suntem martorii unor scene penibile și aproape imposibil de comentat. Exemplul cel mai fidel unei astfel de constatări ar putea să-l reprezinte ”cazul Toni Greblă”. Cu fiecare încercare de eliminare a fostului judecător de la Curtea Constituțională a României este pusă în lumină această atitudine absurdă și greu de motivat chiar și în fața logicii elementare. S-a ajuns ca denunțul să fie permis și după ureche. ”A venit cineva la mine și mi-a spus că ”nea omul” a vrut să facă ceea ce nu știu dacă a mai făcut, dar care nu i-ar mai fi permis să fie ceea ce a fost, drept pentru care, m-am dus la DNA și am declarat ceea ce am auzit și eu, căci cu urechile stau bine, ochii mă cam supără!” O astfel de atitudine, este adevărat, voit caricaturizată, pentru a-i sublinia absurdul situaţiei, devine în actuala conjunctură a luptei împotriva corupţiei, un pasaj comun, intrat deja în firescul întâmplărilor diurne. Poate și ieșirea intempestivă a procurorului șef DNA, Laura Codruța Kovesi, să fie folosită sub forma unui mesaj cifrat, într-o vreme în care toate declarațiile tuturor actorilor de pe scena politică sau de pe cea a justiției au această componentă ascunsă. Laura Codruța Kovesi a declarat că nu există dosar la DNA care să se bazeze doar pe delațiunea propriu-zisă. Toate mai au și altfel de probe care nu fac altceva decât să asigure acele indicii serioase ce oferă procurorului anchetator suficiente suspiciune pentru a declanșa începerea urmăririi penale și plasarea suspectului în postura inculpatului, care va fi trimis în judecată.
Uneori funcționează protecția împotriva exagerărilor procurorilor, protecție asigurată de judecătorii chemați să se pronunțe asupra unor măsuri restrictive pe care le solicită anchetatorii, chiar și numai pentru a avea liniștea păstrării în custodia dosarului a personajelor principale, asupra cărora să poată aplica măsurile specifice muncii lor, de ”a scoate totul și dacă se poate și mai mult” de la aceștia.
Cazul Toni Greblă a ajuns de râsul…caprelor. După ce oamenii Laurei Codruța Kovesi au făcut tot posibilul ca Toni Greblă să-și dea demisia din înalta funcție de judecător al Curții Constituționale a Românei, solicitând iminenta arestarea preventivă a acestuia pentru fapte grave de corupție, după ce au dezvăluit opiniei publice că acest potențial periculos infractor se ocupa cu primirea de foloase necuvenite, două rochii pentru soția sa, (în timp ce alții luau mită milioane de euro, continuând să-și bea cafeaua la Monte Carlo)), iată că DNA dă lovitura cea mare în lupta împotriva corupției, punând mâna pe un pretins denunț prin care denunțătorul povestea ceea ce a auzit el de la alții despre Toni Greblă! Cum în această poveste intrau și 50 de capre, evaluate la 300 de Euro bucata, capre care ar da în jur de 4kg de lână de foarte bună calitate, Toni Greblă a fost mai apoi reținut nu pentru rochii, ci pentru capre! Asta de schimbare de situație, ăsta da dosar serios și greu de combătut.
Ca o primă încercare de ieșire din această stupizenie, greu de administrat ca probă serioasă a luptei DNA împotriva corupției, se poate încerca starea de amnezie, de uitare totală a întregului dosar, ca și cum așa ceva nu a existat și nici nu va mai exista vreodată. Reținerea de către procurorii DNA a lui Toni Greblă a fost motivul principal de a-l purta pe fostul judecător al CCR din arestul Poliției în fața judecătorului, cu cătușele la mâini, evident după ce presa a fost mobilizată la fața locului, să vadă o țară întreagă acest cap de panoplie a activității DNA, chiar dacă de această dată și aceștia au sesizat că cererea arestării preventive este mult prea gogonată, mulțumindu-se doar cu arestul la domiciliu. Se pare că judecătorul, care a respins cererea procurorilor, s-a dovedit a fi un bun iubitor de…capre și, în același timp, un exigent profesionist, care nu poate fi dus de nas și nici măcar de pretinsa zgardă cu care anumiți magistrați sunt ținuți de anumiți procurori DNA, alimentați cu astfel de tâmpenii de anumiți agenți SRI. Toate aceste mecanisme, dezvăluite de Elena Udrea, dar și de Traian Băsescu, fac parte din sistemul pe care aceștia doi l-au creat și l-au pus la lucru un deceniu de fărădelegi, de corupție și de strigăte disperate precum că ei sunt garanții independenței justiției. Odată cu Elena Udrea, cu Traian Băsescu și ceilalți pioni ai marii corupții ar trebui descoperiți și judecați și agenții SRI, procurorii, judecătorii care au permis acest întreg haloimis, în care a ajuns astăzi România.