24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
A început în cele din urmă telenovela ”Traian Băsescu la DNA”. Serialul pilot a coincis cu încălzirea suspectului pentru a intra în terenul Justiției, încălzire ce a pus în valoare capacitatea dovedită a lui Traian Băsescu de a jigni, de a amenința, de a se răzbuna, cu acea ură specifică oamenilor care fac rău cu pofta și încrâncenarea nebună, specifică damnaților.
După două ore și jumătate, președintele jucător a ieșit în fața jurnaliștilor, încercând, cu ajutorul sepepiștilor și ai jandarmilor, să ajungă la mașina descoperită de Traian Băsescu după ce a strigat înspre gărzile sale de corp: ”Stați așa, nu se poate, unde e mașina?”
Pentru Traian Băsescu starea de suspect este o stare normală în România. Iată ce a ajuns România după un deceniu de băsestificare. O țară a suspecților în care, printr-o simplă delațiune, ești pus în situația de a merge în fața procurorilor pentru a da explicații, pentru a încerca să-ți demonstrezi nevinovăția, luând de pe umerii procurorilor esența muncii lor, aceea de a demonstra ei cu probe vinovăția celor acuzați.
Astăzi, în România lui Traian Băsescu, s-a dovedit că este foarte rentabil să fi delator, astfel încât, în urma unor delațiuni, respectivului îi este garantată scoaterea de sub orice acuzație, fiindu-i iertate infracțiunile, dar și oferindu-i-se șansa de a-și păstra prada hoțiilor sale. Iată că, onor Justiția română, mutilată vizibil și profund, contrar mesajelor transmise prin strigătura lui Traian Băsescu prin cancelariile europene, că la noi, după un deceniu de băsestificare, s-a reușit ca ”Justiția să fie independentă”, este doar o metaforă nereușită. Politicienii au ajuns să tremure în fața procurorilor și nu invers, așa cum era România în momentul când a câștigat primul mandat din 2004, în fața lui Adrian Năstase” – își clamează măreața realizare Traian Băsescu.
Nou personaj, delatorul, care pune umărul în folosul aflării adevărului, devine volens nolens mai presus de lege, fracturând litera și spiritul Constituției, prin care se garantează poporului că nimeni nu este mai presus de lege. Or, dacă legea are în corpul ei un astfel de virus, prin care se produce, nu numai încurajarea la delațiunile anilor 1950, cât mai ales să se creeze o grupare favorizată prin denunț, favorizare care îi exonerează de răspundere pe cei vinovați, dacă merg din proprie inițiativă în fața procurorilor, pentru a se denunța pe ei și pe cei cu care au furat în aceeași frăție, atunci nu mai putem vorbi de dictatura legii, ci doar de dictatura unora asupra altora.
Ar trebui ca legea să nu fie încă modificată, așa cum se încearcă acum o dezmeticire. Ar fi necesar ca aceste coduri penale diabolice să fie lăsate să-și producă efecte până când vor fi strânși în pușcărie toți cei care au încercat astfel să-și extermine de pe scena politică a țării pe toți adversarii lor, după modelul Adrian Năstase.
După ce Traian Băsescu a fost să dea declarație la DNA, în dosarul de șantaj deschis de senatorul Gabriela Firea, procurorii îi pregătesc în laboratoarele lor, înzestrate cu mult tupeu, până la o aroganță greu de înțeles (pentru un funcționar plătit din banii publici, de același ”președintele jucător” pe când juca la Cotroceni) trei dosare penale, din trei surse diferite, având ca subiect principal finanțarea campaniei prezidențiale din 2009 din parandărătul pus la bătaia președintelui de Gabriel Sandu, Zsolt Irsza și Gheorghe Ștefan.
”Dosarul Microsoft loveşte direct în fostul preşedinte Traian Băsescu. Finanţarea campaniei pentru prezidenţialele din 2009 este cercetată în trei noi cauze, disjunse din Microsoft.
Una se bazează pe faptele sesizate de omul de afaceri Zsolt Irsza în legătură cu finanţarea campaniei prezidenţiale din 2009. Omul de afaceri a fost martor în dosarul Trofeul calităţii, care a dus la condamnarea fostului premier Adrian Năstase, dar apare şi în dosarul Elenei Udrea, în legătură cu milioanele de scrisori pe care PDL le-a trimis în campania electorală în numele lui Traian Băsescu”.
Cercul se închide în jurul președintelui jucător, cu atât mai mult cu cât actorii principali din dosarul Microsoft nu sunt străini față de Traian Băsescu, ci, din contra, ei au fost tot timpul ”de-ai casei”, pe când acesta locuia la Vila Lac 3, reședința președintelui României.
Deja totul devine limpede, mutările procurorilor sunt previzibile, nouă ne mai rămânându-ne decât să așteptăm ca la teatru, în timp ce vizionăm o piesă văzută a ”n”-a oară, fiind în stare să suflăm actorilor replica următoare.
-Psst, domnule președinte jucător, încă mai poți scăpa prin formula auto-denunțului! Rămâi fără pedeapsă și cu toți banii adunați, căci așa a fost construită legea care să asigure independența justiției și poporului român a mare țeapă!”
