CE NE DORIM FIECARE SĂ SE ÎNTÂMPLE CU NOI

Adi Cristi

Continuă pasarea motanului dintr-o curte în alta, ca și cum acesta ar urma să fie acreditat drept sportul național al politicienilor români. Ideea de blat la alegerile prezidențiale din 2014 este menținută în prim planul dezbaterilor, cu un consum imens, dar inutil, de energii și resurse. Traian Băsescu, Klaus Iohannis și Victor Ponta sunt elementele ce intră în permutările și aranjamentele, ce încearcă să se anuleze reciproc, așa cum, de altfel, constată sociologul și analistul politic clujean Alin Teodorescu: „Nu a fost blat intre cei trei, deşi s-au acuzat în pereche ca să spun așa, Iohannis îi acuza pe cei doi, Ponta pe actualul și fostul preşedinte, fostul preşedinte îi acuza de blat pe actualul președinte și actualul prim ministru, este spectacol politic sau în limba română, mai academic: circ!”

„Daca vă aduceţi aminte cum s-a desfăşurat campania, continuă să comenteze Alin Teodorescu,  nu a fost niciun blat. Traian Băsescu a încercat să facă ceva din propriul său candidat care s-a prezentat foarte slab. Era clar că Victor Ponta a pierdut din momentul în care s-a înscris în cursă, era clar că va avea un contracandidat foarte puternic, a fost un contracandidat special a vorbit puţin, a impresionat foarte mult oamenii, dar ce a pierdut Victor Ponta a pierdut pe greşelile sale și ale echipei sale”.

Aceste comentarii sunt pe cât de adevărate pe atât de inexacte. Klaus Iohannis a câștigat, doar pentru că Victor Ponta a pierdut. În numai două săptămâni, dacă chiar în numai o săptămână Klaus Iohannis a câștigat 25% în plus față de Victor Ponta, care intrase în turul II cu zece puncte procentuale avans, pentru ca să piardă inexplicabil chiar și pentru modul în care a votat diaspora.

Ar fi necesară o analiză aplicată asupra mecanismelor ce au dus la victoria lui Klaus Iohannis, chiar și numai pentru că această victorie încă se sprijină pe foarte multe necunoscute sau date greșit interpretate. Voturile din diaspora ar fi putut influența rezultatul alegerilor doar la nivelul a maxim de 4%, în varianta în care toată diaspora ar fi votata cu Klaus Iohannis. Se poate spune cu certitudine că, de această dată, învingătorul a fost dat de electoratul din țară, electorat în care s-a produs o mișcare de voturi greu de imaginat, de la Victor Ponta la Klaus Iohannis, în varianta cea mai optimistă, dar și cea mai puțin probabilă.  Mult mai aproape de întâmplarea zilei ar fi prăbușirea prezenței la vot a electoratului social-democrat, într-o atitudine diametral opusă cu ieșirea masivă la urne a electoratului lui Klaus Iohannis, în același stil caracteristic de atac final, la ultimele ore de votare, cu care, de regulă, dreapta încerca să prindă din urmă și chiar să-i întreacă pe votanții de stânga.

Este adevărat că despre blat nu se poate vorbi în termenii serioși ai unei analize credibile. Putem să ne jucăm și să le facem hatârul celor trei actori ai scenei politice, de amorul artei spectacolului, așa cum putem caricaturiza un portret , gândind că astfel vom reuși să atragem atenția, să-i supralicităm o calitate sau un defect.

Cu siguranță că Traian Băsescu, de exemplu, nu a votat în turul II cu Victor Ponta, ci a votat cu Klaus Iohannis, fără ca președintele jucător să fi făcut un blat cu Klaus Iohannis în detrimentul lui Victor Ponta. Dacă reușim să convingem cu acest adevăr atunci celelalte combinații se anulează reciproc, atâta timp cât cei doi competitori rămași în bătălie nu s-ar fi putut faulta reciproc, unul pentru celălalt. Am intra într-o logică a absurdului, ce nu ar avea cum să fie valabilă nici măcar în țara de baștină a absurdului, Româniaca dezorientată și greu de crezut.

Avem nevoie de o zi de odihnă, de o zi de deconectare de la toate răfuielile, mai mult sau mai puțin inventate. Avem nevoie de o resetare generală, astfel încât în momentul în care dăm START din nou să fim despovărați de toate fișierele false, stivuite în noi sub formă de viruși. Devirusarea României devine o acțiune decisivă pentru imediatele accesări. Avem nevoie de această pauză fundamentală, de această deconectare blitz pentru a ne putea trezi,  pentru a ne putea reîntâlni, în primul rând, cu noi înșine și mai apoi cu cei de lângă noi. Această decizie, culmea, este doar la discreția noastră, a fiecăruia dintre noi și nu depinde de nici o prezență la vot. Votul îl introducem nu în urnă  ci în conștiința de sine a fiecăruia, provocată de răspunsul la întrebarea: Ce ne dorim fiecare să se întâmple cu noi?