Vorbim despre nimicnicie. Sunt oameni și oameni, fiare și fiare, lucruri și lucruri. Este foarte greu să le definești, chiar și atunci când crezi că le știi pe toate. Viața, în curgerea ei implacabilă, nu-ți dă voie să crezi că ești deținătorul secretelor absolute. Tot timpul este pregătită să-ți rezerve marile surprize, de pe urma cărora nu ai cum să te alegi cu ceva bun. Astfel, se nasc deziluziile, dezamăgirile, dezmembrările, dezarticulările, astfel se nasc situațiile de intoleranță, dușmănie, ură și chiar răzbunare prostească, ce poate duce la deznodăminte tragice.
De cele mai multe ori ”coada dracului” este interpelată magistral, în astfel de situații, de orgoliile rănite ale unora, depozitarii de drept ai vanităților greu de stăpânit.
Nimeni din acest conglomerate de nestăpâniți nu vrea să facă rabat de la cutuma ”eu sunt cel mai bun”, astfel încât, toți se cred mai mari decât le iese din calcule dimensiunea Pământului. Toți își simt tălpuirile cum le bălăngăne la marginea pământului, acuzând că nu le mai ajunge planeta peste care să se întindă.
Și, ”prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul”. O astfel de zicere i se potrivește ca marca de scrisoare, cu atât mai mult cu cât, el nu o face pe-a prostul, el este organic un prost sadea. Altfel nu s-ar potrivi chiar atât de bine unul în celălalt.
Avem exemple în toate straturile comunității, în toate direcțiile, la toate nivelele. Și la oameni tâmpiți și la oameni inteligenți. Dacă la primii enumerați starea de tâmpinei pune în mișcare starea de prostie, funcție de domeniile abordate, la cei inteligenți prostia nu face altceva decât să le amorțească simțurile și gândirea. Doar așa se explică – cum un Adrian Alui Gheorghe nu ezită să se facă de râsul curcilor, doar pentru că a dorit și el să pactizeze cu cei care nu au ezitat să-şi scrie alandala pe frunte ”Je suis FILIT”. Când ar fi trebuit să tacă, poetul de sub Pietricica a vorbit, cu aroganța și emfaza care l-au faultat nu o dată. A auzit sau poate chiar a citit că la Iași Dan Lungu a început ”să fie strâns cu ușa”, iar Festivalul Internațional pentru Literatură și Traduceri, al cărui buget impresionant (doar în acest colț sărac de țară) riscă să se oprească înainte de a fi la a treia ediție. Atunci toți oamenii de bună credință, care nu au mai găsit de cuviință să se informeze, au sărit în sprijinul organizatorilor FILIT, încercând astfel să pună presiune pe factorul politic, acuzat că ar dori rău acestui exercițiu de respirație literar. De fapt, nimeni nu a interzis FILIT, chiar dacă o serie de organe ale statului se află într-o prelungită anchetă a modului în care, în cele două ediții precedente, s-au cheltuit un milion de euro.
Consiliul Județean Iași, finanțatorul acestui important proiect cultural, în ultima ședință de consiliu, a solicitat organizatorilor FILIT, să prezinte, așa cum era de așteptat, un raport financiar asupra celor două ediții consumate deja, raport financiar care ar fi trebuit prezentat după cel mult zece zile de la încheierea fiecărei ediții (SIC!).
Această solicitare a aruncat în aer gruparea FILIT, producându-i un strigăt de ajutor, precum că politicienii sar la gâtul scriitorilor, solicitându-le să-și argumenteze modul în care au fost cheltuiți banii, chiar dacă legea îi oblige să facă acest decont de cheltuieli, atâta timp cât, vorbim despre bani publici.
Pe acest fond ușor isterizat apare și Adrian Alui Gheorghe, mult părea mare ca să mai rămână în Județul Neamț, încercând să lovească pe nedrept nu doar în politicienii Iaşului, ci mai ales asupra cetățeanului de rând, cum și asupra colegilor săi scriitori, din aceeași Filială a Uniunii Scriitorilor din care face și el parte. Jalnic și descalificantă îi este mesajul, plin de venin și de cuvinte scabroase, cu mult sub demnitatea lui de om care, chipurile, face parte din tagma intelectualilor. Invocata sa intenție de a reveni cu o serie de precizări și explicații nu poate decât să-l acuze și mai mult.
Un om rătăcit, care a demonstrat că nu are cum să ajute Iașul în întreprinderea acestuia de a deveni Capitală Europeană a Culturii, atâta timp cât pentru el ieșenii ”sunt niște idioți”. Bucură-te Alui Gheorghe că și în Iași mai există astfel de specimene Lucică-toare, sursa ta de inspiraţie.
ADI CRISTI