DANGĂ, DANGA, DANGĂ

Adi Cristi

O ședință a Consiliului Local al Municipiului Iași a ajuns să fie o copie la indigo. Totul este previzibil, fără ca aceste activități să reprezinte rezultatul unui proces paranormal sau a unei activități datorate unui mentalist de mare performanță, subtilitate și, fără doar și poate, de mare șmecherie. ”Fir-ați ai dracului!” – ar pune cunoscutul actor Constantin Popa, în momentul în care s-ar încerca deslușirea acestui amănunt. La urma urmei și ce dacă ședințele seamănă ca două picături de apă, vin, ulei sau un altfel de lichid, preschimbabil în picături, la vreme de curgere cu măsură?!  Fără nici un comentariu suplimentar, pro sau contra, o astfel de observație devine sau rămâne neutră, chiar dacă, o privire mai ageră și mai pusă pe analize, poate să descopere un anume ridicol al situației. Există un consilier local, rămas aproape de unul singur pe baricade, care se vede nevoit să ia tot muntele opoziție în spate și să ducă greul împotrivirii, cu asupra de măsură știind că glasul său este condamnat să umple bâlciul deșertăciunilor. Vorbește Marius Dangă cum doar un clopot mai poate să sune în pustiu, acolo unde nici măcar păsările nu mai ajung să se sperie, în starea lor de schelete sau de pene purtate ”pe aripi de vânt”. Vrea acest consilier liberal, șef peste vreo doi, trei supraviețuitori să joace onest cartea până la capăt, să reziste tentației ”fugii rușinoase”, oricât de sănătoasă ar fi aceasta în vechile reclamele useliste? Se știe că, indiferent de subiect, Marius Dangă rămâne împietrit, cu mâna ridicată a vorbire. El vrea să spună ceva. Vrea să se vadă că el este reprezentantul fidel al împotrivirii, căci, dacă nu ar fi așa, ar risca să se creadă că ar fi semnat un pact secret cu dușmanii săi de moarte, chiar dacă până mai ieri aceștia erau colegii lui de strategii și de programe de guvernare.

Dar, în politică, s-a dovedit că ceea ce contează este doar viața la timpul prezent. Restul ține de amintiri sau de viitoarele trădări. Marius Dangă a înțeles perfect că în postura unui politician al opoziției este mult mai comod și mai lipsit de provocări, dacă nu eziți să joci rolul lui ”Gică contra”. Nu contează motivul, nu contează ceea ce se va pune în loc, contează doar scandalul, gestul teatral de a lăsa mâna în jos a lehamete, rostirile tendențioase, tonul alarmant și populist.  Acest instrumentar este foarte bine stăpânit de Marius Dangă, chiar și atunci când este pus în situația să se ascundă de cei din imediata lui apropiere. Un astfel de lucru s-a întâmplat recent, atunci când s-a văzut nevoit să iasă dintr-un clenci în care a nimerit tot din cauza ”prea plinului său de om al opoziției”. Astfel, riscând să-și pună singur întrebări, referitor la activitatea executivă a Fundației ”Iași – Capitală Europeană a Culturii”, Marius Dangă s-a văzut nevoit ”să se ceară afară”, înainte de a fi intrat înăuntru”. Gestul său a fost pe cât de pitoresc, pe atât de penibil mai ales că, după această decizie, a ținut să asigure consiliul local că el și consilierii liberali vor fi trup și suflet alături de proiectele fundației, proiecte care își propun să asigure Iașului capacitatea de a demonstra prin fapte  că este și de facto, nu numai de iure, capitală europeană a culturii. Ca o probă pentru microfon, Marius Dangă semnează prima sa intervenție, gândind că va pune în practică ceea ce a promis, astfel încât la votul dat pentru alegerea directorului artistic al Fundației ”Iași – Capitală Europeană a Culturii”, se abținere!

Curat murdar, coane Dangă! Din nou în minte începe să-mi sune ”Danga langa” ca și cum cineva ar trage clopotele. Nu știu dacă mai avem răbdare sau suflu, pentru acest tip de comportament al oamenilor politici. Dacă e bălăcăreală sau doar e limita de rupere a competenței politicienilor bântuiți doar de grija imaginii lor. Nu se mai vorbește despre ”grija zilei de mâine”, nu se mai vorbește despre cine este cu adevărat șeful, ”pelicanul sau babița”? Se defilează doar pentru nota artistică și nicidecum pentru ochiul din ce în ce mai ager al poporului, ochi decis să ardă în carne vie.

Atenție, vorbim deja nu despre o privire aruncată pieziș, ci chiar de raza laser, ce lasă în urma ei scrum, fie el și sub formă de dangă fumegând, topind orice fel de urmă de dâră fumegândă. Dangă, Danga, Dangă / un coșmar te ia la rangă / și te duce la pirați / să te-nvețe să spurci frați / și te duce la piețari / să te scoată din ițari  / sufletul să-l vinzi pe lemne / și cu foc să te însemne// Dangă, Danga, Dangă / clopotul ți-e șoapta dragă.