24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Pâra din copilărie s-a transformat în turnătorie pe scena politică de azi. Delațiunea a ajuns astfel o verigă importantă, care le permite anchetatorilor să stea cu mâinile la piept și să asculte tot ce au de decartat cei care au găsit această ieșire de serviciu, la o simplă răsfoire a noului cod penal. Au această șansă de a fi iertați sau”trecuți cu vederea”, dacă ceea ce spun ei în primă audiție, înainte ca alții să se sesizeze, va aduce la mal capturi importante, demne de lauda organelor de anchetă penală. În aceste condiții, delatorii să trăiască și noi ne vom face în continuare că slujim poporul ”cu mult simț de răspundere”. Nu vom mai insista asupra gesturilor cavalerești, nu vom mai discuta despre o minimă morală acceptată, vorbim astăzi doar de ”care pe care”. Cine este deasupra, acela câștigă. Cine cade în propria-i greșeală acela e dus de-a binelea. Nici o speranță, nici o șansă de a mai fi salvat. Suntem prinși de efervescența vânătorii greșelilor și a greșiților noștri, încercând parcă să recompunem anii 1950, ani negri ai delatorilor și a victimelor acestora, care și-au demonstrat nevinovăția în marea lor majoritate. Nu vreau să fac pronosticuri și să afirm că repetăm nu numai erorile invaziei comuniștilor din anii proletcultismului, cât mai ales există riscul de a exacerba acest târg rudimentar. ”Îți dau un baștan, mă lași liber ca pasărea cerului”.
Astfel, într-un neinspirat stand by, există un lot de oameni politici cărora li se arată șoarecele, cum doar motanii mai sunt astfel agasați la maxim. Fel de fel de ”oameni bine informați”, de personaje cu surse, se aruncă în tot felul de speculații, care mai de care mai fantasmagorice, încercând astfel să capaciteze atenția a cât mai multor gură casă, cum doar Petrache Lupu de la Maglavit mai reușea la începutul secolului trecut. Astfel, următorul la rând este Călin Popescu Tăriceanu, în divulgarea televizată a lui Gelu Vișan, ”cel mai informat băsist” infiltrat astăzi în linia întâi a scenei politice dâmbovițene.
Una dintre cele mai îngrijorătoare situații ”la zi”, în acest tulburător tablou al denunțurilor, este formulată de citarea unor interminabile stenograme, ajunse în dosarul cauzei prin grija părintească a procurorilor. De la prim ministru la un neica nimeni, cu toții au o întreagă bibliotecă de stenograme, cu ceea ce au vorbit aceștia, în diferite ocazii, cu diferite persoane. Este incredibilă această precizie, este îngrijorătoare această insistență cu care noul Big Brother sfidează cele mai elementare articole ale drepturilor și libertăților cetățenești. Suntem în continuare înregistrați, urmăriți, codificați, stocați, pe întreaga noastră activitate și, mai apoi, dacă a sosit momentul decis de unii, atunci cu o simplă accesare, stocată la data și ora necesară, pot fi scoase stenogramele cu întreaga convorbire semnalizată. Astfel se explică cum de toți denunțătorii au avut ca argument și ca probă adiacentă aceste stenograme buclucașe, valabile în instanță doar dacă ele au avut înainte (și nu după) aprobarea unui judecător. Este aproape imposibil de acceptat această realitate indusă, prin care ar trebui să înțelegem că toate aceste ”probe” au fost obținute respectând litera legii, chiar și numai dacă ne-am aduce aminte, din când în când, despre deficitul real reclamat de conducătorii Ministerului Public, privind procurori necesari numărului imens de dosare, per cap de anchetator.
Rămâne astfel o singură explicație și aceasta ne duce într-un veritabil sălaș negru, prin care poate fi explicată performanța construirii oricărei persoane din țară a unui dosar beton, credibil și susținut de probe, privind suspiciunea rezonabilă cu ajutorul căreia se poate dispune de către instanțe a unei măsuri preventive, de la arestul preventiv la controlul judiciar, ”îmbunătățit” cu tot felul de restricții, care îl ține pe inculpat departe de anumite spații interzise de procuror, chipurile din motive ”de securizare a anchetei penale, aflată în curs de desfășurare”.
Suntem pe un teren lunecos, instabil, oricând supus unor mișcări browniene, păzit de cerberii independenței justiției, o justiție care, în ultimul timp, s-a umflat în pene, căzând pe cealaltă parte a baricadei, zona în care și celelalte două puteri ale statului de drept, legislativă și executivă, la un anumit moment dat, au făcut presiuni asupra puterii judecătorești. Astăzi, ajungem la misiunea raportată de către Traian Băsescu ca fiind îndeplinită, aceea în urma căreia ”omul politic să tremure în fața procurorului”. Atenție, nu omul vinovat să tremure în fața procurorului, ci omul politic (sic!) Nu mai contează dacă el este sau nu vinovat. Dacă e nevoie să fie vinovat atunci stenogramele și delatorii își vor face treaba.
