CÂND SE FACE DREPTATE

Adi Cristi

Ceea ce s-a întâmplat cu violatorii din Vaslui e un semnal pe care societatea civilă ar trebui să-l deconteze influenței pe care aceasta a început să o aibă, chiar și sub formă de presiune, de amestec, asupra celor trei puteri ale statului de drept, fără ca să se strige ca din gură de șarpe că cineva amenință independența uneia dintre ele, fie că este vorba de puterea legislativă, executivă sau judecătorească.

Judecătorii din Vaslui au decis arestarea celor șapte violatori, chiar dacă procurorilor le-a fost respinsă această măsură preventivă la vremea în care a fost reclamat acest viol în grup sau, cum îl numeau cei șapte, sex cu surprize. Decizia judecătorului nu a venit în urma unei convingeri intime a slujitorului zeiței Thesis (personificarea ordinii naturale stabilite prin legea divina. Legendele spun ca zeiţa Thesis stătea alături de Zeus pentru a-i oferi sfaturi și a-l consilia; ea hotăra daca sufletul morţilor merge la Tartarus sau in Grădinile Eliysee – echivalentul Raiului).

Presiunea piețelor publice ale țării, dar mai ales efectul de domino al rețelelor de socializare, au contribuit decisiv la forțarea mâinii judecătorului, astfel încât să se producă exact ceea ce  a dorit voința majoritară a străzii.

Este bine, este rău?! Sunt întrebări de care poate să depindă pofta străzii de a i se face pe plac. Începând cu anii 90, presiunea străzii dicta cine să fie conducătorii, cine să fie ministrul Transporturilor sau cine să fie primul ministru, așa cum, tot presiunea străzii, a dat jos sau a ales președinții, chiar dacă între timp a trecut un sfert de secol de democrație.

Este bine, este rău? Este în litera și în spiritul regimului democrat? Așa trebuie să se întâmple, chiar dacă tot articolul și spiritul legii ne spun că instituțiile statului de drept sunt independente una față de cealaltă? Cu siguranță că la carte scrie una, iar în realitate se întâmplă altceva. Nu avem încă expertiza necesară să știm ce este mai bine pentru societate, aplicarea legii legată la ochi sau să facem voia celor mulți care ocupă străzile și își strigă în aer liber revindecările?

Presiunea pe care adunarea din fața Judecătoriei Vaslui a pus-o pe înfăptuirea actului de justiție a aruncat în aer toată cutuma pe care un proces de genul acesta nu avea cum să se termine la primul termen, mai ales că în joc nu a fost un singur violator, ci șapte deodată. Pedepsele au fost pronunțate cu o viteză în care celeritatea nu-și mai găsește locul, devenind o simplă glumă nesărată.  Nu s-a mers pe o pedeapsă maximă, s-a ales ”calea de mijloc”, poate și pentru că acest tip de proces nu are cum să nu pedepsească infracțiunea comisă, astfel încât și instanța de recurs să aibă posibilitatea să se remarce.

Nu discutăm aici despre gestul abominabil comis, gest ce nu-și găsește nici o motivație sau o circumstanță atenuantă, chiar dacă ”prietenii” violatorilor sau rudele de sânge nu le vine prea bine să recunoască cu glas tare, ceea ce și ei cred în tăcerile lor complice: cei șapte sunt vinovați 100%, meritând ca legea să-și spună cuvântul, numărându-le ani pe pușcărie, ”fără număr”.

Ce trebuie înțeles, de această dată de toți și de cei care au dat dreptate durerii victimei, dar și de către cei care au încercat să împartă vina între ”dacă nu o mânca păsărica nu urca în mașina băieților” și ”băieții nu sunt vinovați! Au mers și ei ca băieții, căci ei sunt gospodari și copii cuminți, că stau lângă noi și îi cunoaștem de mititei…(sau de micuți), după cum ne spune reclama de la CATENA”.

La Vaslui, fără a ține minte importanța istorică a Podului Înalt, trebuia să se întâmple acest deznodământ tragic, cu o fată violată de cei șapte… pentru care nu există nici o altă denumire decât aceea de ticăloși sadea.

Vasluiul trebuie să fie un sălaș negru, un spațiu greu de definit, acolo unde a existat și o exorcizare, la Tanacu, acolo unde au existat și proteste majore, privind fracturarea hidraulică,

Peste tot sunt urme vizibile de pași făcuți din alergare, chiar dacă, ne place să credem sau să predăm studenților, că ceea ce se întâmplă cu noi face parte din politica pașilor mărunți, în sensul că nimeni nu ne grăbește să înțelegem ceea ce ni se explică de 25 de ani. Glasul poporului contează, dar nu într-atât încât să se strice echilibrul din ”nimeni nu este mai presus de lege”.

Nu cred că ne face bine și acest salt, de cealaltă parte a extremei, când ne aflăm în situația de a se lua hotărâri definitive, înainte ca procesul să se fi judecat, să fi trecut prin toate instanțele de judecată, garantate de lege, astfel încât, să existe siguranța unui act de justiție ce a trecut prin toate fazele de judecată, până hotărârea definitivă, în urma căreia se aleg câștigătorii și învinșii sau, mai corect spus, se face dreptate.