HOȚII LA DRUMUL MARE ȘI ÎN AMIAZA MARE (I)

Adi Cristi

DNA nu crede în lacrimi și nici măcar în culoarea politică ce l-a scos din stinghereala subordonării acelui deceniu greu de explicat, dar care i-a redat încrederea în sloganul ”nu are mamă, nu are tată” atunci când legea îi cere o anume conduită, pentru a fi protejată, pentru a fi respectată, indiferent de cel care îi apare în față. ”Nimeni nu este mai presus de lege” a început să funcționeze fără nici un fel de ezitare, de la președintele țării la anonimul unui furt de găini. Poate de aceea astăzi ni se pare ciudată o anume atitudine a DNA față de cel care i-a dat voie să se exprime în timpul mandatelor sale cum e scris la lege, evident existând o anume reținere față de ”oamenii președintelui”. După încheierea celui de-al doilea și ultim mandat prezidențial, a început marea vânătoare a oamenilor lui Traian Băsescu, făcându-l pe acesta să exclame derutat: ”Trei oameni, pe care i-am numit eu în funcții de răspundere, arestează pe alți trei oameni numiți tot de mine în același sistem!”

Acesta este semnalul de liber la arestare preventivă a tuturor celor care au greșit față de lege. Acesta este semnalul care i-a scos din case pe delatori, făcând viața procurorilor anchetatori mult mai ușoară, fiindu-le servite pe tavă rezolvări de dosare, începute de ei dar rămase mult timp ”fără cap și fără coadă”. Astfel, au fost inventați un Dinu Pescariu și un Gabriel Sandu, cei care ”i-au dat în gât” pe Elena Udrea, Gheorghe Ștefan, Dorin Cocoș, punându-se de o adevărată morișcă, de un adevărat lanț al slăbiciunilor în care au fost prinși și încă mai sunt prinși, din ce în ce mai mulți infractori, după cum îi identifică Codul Penal. Evident că moda delațiunii a devenit una salvatoare pentru cei care au demonstrat că sunt mai rapizi decât anchetatorii, venind de bună voie la o cafea cu procurorii, pentru a le povesti ceea ce nu s-a mai auzit până atunci, fiind siguri că o astfel de destăinuire probată îi poate salva de la avatariile Beciului Domnesc din Capitală sau din celelalte beciuri din țară, aflate în curțile polițiilor județene. În situații normale, de comportament normal și responsabil, în urma unor astfel de ”spovedanii” făcute, nu sub anteriu, ci sub atenta și încurajatoarea răbdare a DNA, s-ar fi ales praful și pulberea și nicidecum regimente întregi de infractori, pregătiți pentru a primi pedeapsa finală ”în numele legii”.

Astfel, cel mai curtat domeniu s-a dovedit a fi domeniul politic, cel al administrației centrale și locale, dar nu pentru că aici ar umbla ”câini cu colaci în coadă”, ci pur și simplu pentru că aici, la cele două nivele, central și local, se împart și se consumă banii publici.

Astăzi jumătate din județele țării sunt paralizate în zona municipiilor reședință de județ, văduvite de edilii care, de regulă, se aflau la al treilea mandat. Primarii suspendați sau unii deja condamnați, au fost cercetați, în majoritatea lor covârșitoare, pentru săvârșitoarea de fapte de corupție sau pentru incompatibilități cu funcția pe care au deținut-o. Dintre faptele de corupție cele mai des întâlnite sunt: mita, primirea de foloase necuvenite, abuz în serviciu în formă continuată, fals intelectual și uz de fals intelectual. Dacă ar fi să colorăm puțin acest editorial, din cei 20 de primari, ce au în acest moment probleme cu legea, am pune pentru 11 din ei culoarea roșie (PSD), pentru șapte culoarea galbenă (PNL), precizând că următorii la numărătoare sunt: un primar UNPR (Cătălin Chereche – Baia Mare) și un independent, numindu-l astfel pe Sorin Oprescu, Primarul General al Capitalei.

Din cei 20 de edili aflați în stand by la porțile primăriilor, pe care, în marea lor majoritate, le-au câștigat de trei ori, Gheorghe Nichita, primarul Iașului, nu se potrivește cu acest profil de infractor, pe care ceilalți și l-au însușit în urma faptelor lor prezumate de procurori ca fiind fapte de corupție.

Primarul Orașului Poeziei s-a îndrăgosti nebunește de o iluzie (care, în cele din urmă, s-a dovedit a fi Dalila, chiar dacă pe ea o chema Samson). Aflat în această stare de lipsă de judecată, primarul nu a făcut altceva decât să-și ”piardă uzul rațiunii” și să se lase pradă unei gelozii greu de studiat și în mediile medicale de specialitate. Cred că nu de procurori are nevoie acum Gheorghe Nichita, ci de medici specialiști, care să reușească recuperarea sa, căci ca primar, Iașul a avut numai de câștigat. Dacă a pus poliția locală pe urmele iubitei, dovedită, în cele din urmă a fi nu atât de angelică, cât mai ales o trădătoare de cea mai joasă speță, (ce nu este străină de jocurile de glezne pe care le face în antecamera Primăriei Iașului așa zisul ei avocat), e un semn de nebunie sentimentală și nicidecum de gândire rațională a celui care a reușit să scoată Iașul din Evul Mediu și să-l redea Europei la dimensiunea unei Capitale |Europene a Culturii.

Voi continua povestea primarilor rămași fără primării și a zelului cu care DNA reușește să pună stavilă hoțiilor la drumul mare, în amiaza mare.