24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
FMI din nou vrea să ne arate motanul. Din nou vrea să ne trimită la lada sărăciei și să ne amintească de cât de bine am reușit să murim după ce am ajuns la limita de subzistență. Pentru FMI nu este o veste bună dacă o țară nu mai are nevoie de ajutorul împrumuturilor, ceea ce le motivează direct existența și utilitatea. Dacă nu ar mai fi solicitate fonduri pentru dezvoltare sau pentru tot felul de mențineri în stare de funcționare a mecanismelor financiare, atunci FMI ar deveni muzeu, istorie, fără rost în planul timpului prezent. S-ar vorbi despre Fondul Monetar Internațional ca despre un lucru trecut și apus, doar cu o puternică relevanță de aducere aminte. ”Îți mai amintești, măi, Victoraș sau Trăienele, câte miliarde de dolari ne-au dat cei de la FMI pentru ca, mai apoi, să ne dăm seama că ne-am îndatorat și strănepoții?!”
FMI nu are cum să privească cu ochi buni când o țară își revine la viață, când reușește să imprime econom iei un ritm de dezvoltare dintre cele mai mari din Europa, și dintre cele mai constante. Ceva nu va merge bine pentru FMI, în acest caz, atâta timp cât, prezența în linia întâi a economiei românești, pe banda pe care, de regulă, merg mașinile salvării sau ale pompierilor, le este deja limitată. O astfel de poziție nu numai că le rănește orgoliul de instituție bancară destinată răniților și mamei acestora, dar le și face o reclamă negativă, în sensul că s-a dovedit practic că se poate și scăpa din plasa FMI.
Cu ce nu este de acord FMI, de data aceasta? Cu reducerea TVA (aberant urcat în 2010 de la 19 la 24% ) – atunci FMI a ajuns într-o nedefinită stare de orgasm profesional, precum și cu majorarea salariilor cu 25% pentru sănătate și învățământ! Cum să fii de acord cu așa ceva, când tu, FMI, urmărești să ai de reparat și de cârpit acele economii aflate în derivă, în imponderabilitate sau chiar într-o stare de amețeală cronică?
Ar fi de-a dreptul aberantă pretenția ca, în fața acestor realizări necesare românilor, care în 2010 au fost sacrificați în acordurile de vii aplauze ale FMI și ale Comisiei Europene (care aveau nevoie atunci de astfel de martiraje, să le servească de vecernie și Spaniei și Greciei și Irlandei de Nord), guvernanții actuali să mai joace rolul de neam prost și să facă din nou jocurile gulerelor scorțoase de la Washington D.C. și de la Bruxelles. Din nou ne-am adus aminte de pilda copilăriei: ”Decât să plângă mama mea, mai bine să plângă mama ta!” Mai bine să avem și noi la micul dejun pâine cu dulceață, decât să ne scobim prin buzunare după o scobitoare rămasă de la cină. Cred că Victor Ponta, în calitatea sa de prim ministru a procedat corect cu această destindere a câștigului, jucând cartea deficitului admis înspre limita lui maximă, fără a sări peste pârleazul celor 3%, convenite de Comisia Europeană, așa cum au făcut alte țări membre ale UE, cum ar fi Spania…
Avem nevoie de astfel de atitudini, care să ne mențină la masa celor care își decid soarta, plecând de la popor și nicidecum lăsând poporul resturi, dacă mai rămâne ceva din împărțirea pe urgențele uniunii și nicidecum ale țărilor membre, țari în care trăiește un popor sau, mă rog, cum e cazul poporului român, încearcă să trăiască.
Victor Ponta, după ce delegația FMI și-a arătat îngrijorarea abordării de către Guvernul României a acestei politici de relaxare fiscală și de creșteri salariale, concomitent, a dat un răspuns pe care să-l înțeleagă și poporul român nu numai oficialii de la Washington D.C.
”După vizita tehnică a delegației FMI există un punct clar de dezacord între Guvernul României și aceștia – deficitul bugetar pentru anul 2016 și 2017. FMI susține că va fi de cca. 2,9% din PIB, MFP spune 2,5% – oricum sub plafonul de 3% peste care Comisia Europeană poate interveni conform tratatelor în vigoare (în condițiile în care multe țări europene, cel mai recent Spania, și-au aprobat deja bugetul pe 2016 cu deficite mult peste limita de 3%).
Această discuție tehnică trebuie înțeleasă de cetățenii țării, singurii care în final pot decide. Sunt de fapt două puncte mari în litigiu (restul sunt secundare și ușor de rezolvat):
- FMI nu agreează reducerea TVA prevăzută de Codul Fiscal (nici cota de 9% pentru alimente – deja în vigoare din 1 iunie);
2. Nu sunt de acord cu creșterea salariilor cu 25% la Sănătate și Educație.
Din punctul de vedere al Guvernului actual ambele măsuri sunt necesare și sustenabile – așa vom reuși să păstrăm ritmul de creștere și dezvoltare economică (cel mai rapid din UE), crearea de noi locuri de muncă, exporturi record, revenirea investițiilor străine directe, dar și un semnal clar de sprijin pentru cele două domenii strategice – Sănătatea și Educația”.
Aceasta este replica premierului Victor Ponta, replică care nu numai că nu mai are nevoie de nici un comentariu, dar ea dezvoltă nevoia conducătorilor români de a fi demni, de a-și raporta întreaga lor activitate doar la binele poporului, în fața căruia au jurat credință și neprecupețirea nici unui efort, astfel încât, activitatea lor să aducă prosperitate țării pe care o reprezintă servindu-i la modul altruist poporul.
