TENSIUNI INTERNE ȘI EXTERNE

Adi Cristi

Uneori simți cum îți trece printre degete apa mării, fără ca Marea să aibă de suferit. Simți cum ajungi mult mai mărunt decât firul de nisip, mult mai nesemnificativ decât efemeridele. Și toate aceste stări apropiate lipsei de substanță, de profunzime, de temelie, fac parte din felul nostru de-a fi, mai ales acum când din toate părțile suntem înconjurați de câte un pericol special, fie că sunt teroriștii jihadiști, fie că e vorba de hachițele lui Putin, ursul trezit dintr-o hibernare prelungă, fie că este vorba despre neîndemânarea clasei politice dâmbovițene.  În această ultimă ipostază se prezintă realitatea românească din acest sfârșit de an. O realitate mult mai subțire, mult mai volatilă, mult mai aproape de starea de imponderabilitate. După lovitura de berbec, pe care a primit-o în plin de nervozitatea străzii, clasa politică încearcă din nou să scoată capul, să se miște cu dezinvoltura deja tradițională a omului politic, cel care știe să-și modeleze chipul după cum se aprinde luminița roșie de la camera de luate vederi.

Deja Guvernul Cioloș nu a depășit cadrul ședințelor informale, întâlniri care le oferă miniștrilor șansa de a învăța să conducă ”la colectiv”. Klaus Iohannis încearcă să ne obișnuiască cu gândul că acest ”guvern este al său”, provocând o falie adâncă în interiorul partidului care l-a adus la Cotroceni, PNL. Falia accentuează dezlipirea dintre PNL și PDL, astfel încât, între cele două ”bucăți de partid” să nu mai existe nici un liant, care să facă fuziunea indestructibilă. Sunt două bucăți ce se bălăngăne la mișcarea fălcilor lui Vasile Blaga sau la unduirea torsului Alinei Gorghiu. Marele Liberal se simte trădat de președintele care a fost purtat pe umerii lor de la Sibiu și până la București. Dintr-un cvasi anonimat în Palatul Cotroceni, în schimbul promisiunii că imediat ”guvernul său”, cel pe care îl avea pus în frunte pe Cătălin Predoiu, îi va fi partener credibil la gestionarea puterii, nu cinci ani, ci zece ani!

Nu știu dacă există o explicație pentru deraierea de la promisiunea contractuală, pe care Klaus Iohannis a făcut-o liberalilor, dar președintele arată cu capul înspre stradă, el fiind doar chemat să medieze conflictele, să păstreze țara pe linia de plutire. Acest tip de explicație nu avea cum să mulțumească partidul prezidențial, devenit peste noapte partidul care își pierde identitatea, care începe să reclame o criză puternică de lideri reprezentativi, alții decât cei pe care strada i-a huiduit și i-a trimis acasă. Nu mai este acceptat Vasile Blaga, nu mai este acceptată Alina Gorghiu, care și-a dat n stambă atât cât să fie suficientă tragerea concluziei că duduia nu are prestanța necesară să conducă marele Partid Liberal. Se caută un nou lider care să aibă stofă de lider, cum a fost Crin Antonescu. Liderul PNL trebuie să aibă capacitatea de a sta drept în rândul celor care au condus liberalii din 1875, de la Ion C. Brătianu și Constantin Rosseti. ”Ion C. Brătianu a fost primul președinte al PNL, până la moartea sa în 1891, urmat de Dumitru Brătianu (1891 – 1892), Dimitrie Sturdza (1892-1908), Ion I. C. Brătianu (1908-1927), Vintilă Brătianu (1927-1930), Ion G. Duca (1930-1933), care a fost asasinat de legionari, și Constantin I. C. Brătianu (1933-1950), care a fost întemnițat de comuniști la penitenciarul Sighet, unde a și murit”.

După 1990, la conducerea PNL au fost: Radu Câmpeanu, Mircea Ionescu Quintus, Theodor Stolojan, Călin Popescu Tăriceanu, Crin Antonescu, Klaus Iohannis.

Am făcut această trecere în revistă pentru a vedea fiecare dintre cititori mei cât de sus trebuie să se înalțe Vasile Blaga sau Alina Gorghiu pentru a atinge măcar genunchii liderilor liberali, care au construit istoria acestui partid care a condus 30 de guverne din cele 87 câte au fost numite în România modernă.

Astăzi, PNL se află în cea mai critică situație. Liberalii pur sânge se simt nu numai trădați, nu numai umiliți, dar mai ales nedreptățiți. Au fost amestecaţi cu noroiul frământat de PDL, sub tălpile lui Traian Băsescu, timp de zece ani, perioadă în care guvernanții de atunci au atins trista performanță de a lovi în poporul pe care, chipurile, ar fi trebuit să-l slujească.

În același timp PSD se află într-un lung proces de lingere a rănilor, bâjbâind în căutarea căii pe care a mers USL, cu capetele decapitate, atât la nivel central, cât și la nivel local. PSD se află într-un grabnic proces de schimbare a liderilor, aparținând unei noi generații.

Această schimbare este mai mult decât necesară, doar că momentul acesta de șubrezenie se află în plină tensiune internațională, în care jihadiștii atacă Europa din toate pozițiile, iar lui Vladimir Putin i s-a pus pata pe turci!