HRISTOS S-A NĂSCUT!

Adi Cristi

Primiți cu colindul?!

”Deschide uşa creştine / Că venim din nou la tine / Drumu-i lung și-am obosit / De departe am venit. / Și la Viflaeem am fost / Unde S-a născut Hristos, / Și-am văzut pe-a Sa mamă / Pe care Maria-o cheamă. // Cum umbla din casă-n casă / Ca pe fiul ei să nască. / Umblă-n sus și umblă-n jos / Ca să nască pe Hristos. // Umblă-n jos si umblă-n sus / Ca să nască pe Iisus, / Mai târziu găsi apoi / Un staul frumos de oi. // Și acolo pe fan jos / S-a născut Domnul Hristos / Cete de îngeri coboară / Staulul de-l înconjoară. / Îngerii cu flori în mână / Împletesc mândră cunună / Pe cunună-i scris frumos / „Astăzi s-a născut Hristos!” / Care cu puterea Sa / Mântui-va El lumea / Și-de acum până-n vecie / Mila Domnului sa fie / Tuturor cu bucurie!”

Mâine, Iisus Hristos va împlini 2016 ani. Este cel mai învârstă pământean, plecat de pe Pământ, la 33 de ani, pentru a-și găsi veșnicia lângă Tatăl Său, Domnul Nostru Dumnezeu. Vârsta pe care noi i-o atribuim, delimitând erele, de până la I.H., și după I.H. în comparație cu veșnicia sa, câștigată prin suferință, este totuși mult mai mică decât păstrează înțelesul termenului în ea. Este ca și cum câștigi un premiu pe viață și te trezești că, doar după 20 sau 30 de ani, premiul a fost epuizat, chiar și numai pentru că ai reușit să trăiești mai mult decât durata unei vieți de om a ieșit din calculul mediei. Mult mai corect ar fi fost dacă sponsorul ți-ar fi atras atenția că premiul este, într-adevăr, pe durata vieții, dacă ai grijă să mori cât mai repede. Oricum, mai repede decât de regulă reușești să trăiești.

Iisus Hristos și-a asumat veșnicia doar față de om. Atât cât va trăi omul pe această Planetă va exista și veșnicia lui Iisus Hristos, intermediarul nostru în fața lui Dumnezeu, cel care a demonstrat că are puterea dumnezeiască de a face minuni, chiar dacă acestea din începuturi au fost atacate de necredința omului, de lipsa de voință de a crede chiar ceea ce ochii văd, urechile aud, degetele pipăie, mirosul simte. Minunile făcute de Iisus Hristos, în drumul său fulgerător de a da omului speranța în Dumnezeu, au trebuit să fie explicitate în amănunt, cu demonstrații practice, cu comentarii necesare a le despărții de eventualele scamatorii sau pur și simplu atitudini repulsive ale celui pe care Iisus Hristos la ales în rolul jucat de Toma Necredinciosul. Rolul acest a fost cel al ”avocatului diavolului”, care îi oferea Fiului lui Dumnezeu șansa de a-și demonstra capacitatea de a face minuni, fapte pe care omul de rând nu era în stare să le facă. Să-l învie pe Lazăr, să-l însănătoșească pe olog, să-i redea vederea orbului, să înmulțească peștii, să transforme apa în vin…

Iisus Hristos a avut în spatele său credința necondiționată în Dumnezeu a lui Moise, cel care a scos poporul evreu din sclavia de la curțile Faraonului Egiptului. Această veche prietenie cu Dumnezeu și-a arătat roadele, mai ales că nici Moise și nici Iisus nu au trădat dragostea întru Dumnezeu, chiar dacă Iisus Hristos s-a despărțit de iudaism, alegând drumul cel mai scurt de la om la Dumnezeu, printr-o religie construită de el, creştinismul.

Profetul Moise, cunoscut de evrei ca fiind Moșé Rabenu („Moise Învățătorul nostru”), a primit Legea divină (Tora) pe Muntele Sinai, devenind fondatorul religiei evreilor, iudaismul, care e numită și mozaism, după Moise. Aparenta despărţire de Moise a lui Iisus ar trebui înțeleasă ca o continuare de drum, după ce Moise reușea să sădească în mintea și inima credincioșilor  evrei dragostea necondiționată față de Dumnezeu. Iisus a continuat să distrugă idolii, preamărindu-l pe Dumnezeu, protejându-i dragostea credinciosului prin asumarea celor zece porunci,de nestăpânit, de nestăvilit.  legile fundamentale ale conștiinței omului supus moralei, în primul rând, chiar dacă dezmățul poftelor s-a demonstrat a fi uneori copleșitor (vezi Sodoma și Gomora).

Nașterea lui Iisus Hristos, prin magii care au dus vestea nașterii Fiului Domnului, a schimbat pur și simplu viziunea față de viață, arătând metafizicii locul pe care trebuie să-l ocupe în preocupările omului pus față în față cu eternitatea. Lumea nu se oprește la marginea lumii, lumea continuă la nesfârșit, în veșnicia dumnezeiască, singura șansă a omului de a găsi dumnezeirea. Drumul sfinților este calea ce trece din viață în moarte prin veșnicie.

Nașterea lui Iisus Hristos este clipa de bucurie, care va ține până la clipa de întristare a Răstignirii și din nou va cultiva bucuria Înălțării, veșnicirii dragostei noastre în Sfânta Treime, care, între timp, ne-a adunat, ne-a îngenunchiat în milostivire, bucurându-ne prin noi înșine, fără rătăcire, fără pizmuirea celui de lângă noi, ci, din contra, apropiindu-ne cu bunătate și iubire de suferințele semenilor. Hristos s-a născut și o dată cu el libertatea de a înțelege dumnezeirea dragostei, ca liant necesar înveșnicirii întru Dumnezeu.

ADI CRISTI