Adi Cristi
Adi Cristi

SUBSEMNATUL TRAIAN BĂSESCU…

Adi Cristi

Adi Cristi

Următorul la rând: Darius Vâlco, actualul Ministru al Finanțelor, fostul primar al Slatinei. Poate mult mai important decât toate aceste pasaje din biografia politicianului este tinerețea acestui demnitar în care am încercat noi să ne punem ultima speranță. Din nou această constatare care ne face să ne aliniem la trendul impus astăzi de DNA.  Să nu fiu înțeles greșit. Ceea ce fac astăzi procurorii este un lucru bun, necesar, chiar  imperios necesar, pentru a ajunge din urmă imaginea de oameni cinstiți, dedicați în exclusivitate interesului general, imagine pe care am lăsat-o să se distanțeze cu mult de ceea ce suntem noi de fapt, un popor al căror conducători, cu fiecare zi, demonstrează că sunt mai corupți chiar decât înțelesul corupției, cu care s-au tot luptat până când au căzut ei victimele sistemului astfel creat.

Invocam tinerețea actualului ministru al Finanțelor, gândindu-mă la ziua de mâine. Gândindu-mă la garanția pe care încercăm să o avem de la cei care vin în urma lui Iohannis, Tăriceanu, Iliescu, Băsescu, Mircea Ionescu Quintet, Vasile Blaga, Adrian Năstase, Emil Boc, Gabriel Sandu, Gheorghe Ștefan. Alături de Ro berta Anastaze, Elena Udrea, Monica Iacob Râzi, Elena Băsescu, se alătură și Darius Vâlco, întregind generația dezamăgitoare a tinerilor politicieni.

Aceasta este cea mai gravă dezamăgire. O dezamăgire ce nu ne mai ia în seamă, oferindu-ne verdictul implacabil: corupția nu ține cont de vârstă. Ea este și transpartinică, amestecând în rândul pușcăriabilor lideri ai tuturor partidelor politice parlamentare, ajungând astăzi să fie adunate cel puțin două guverne, din trei alternanțe la guvernare.

Această înghesuială de dosare de corupție, de pe scena politică a țării, a făcut posibilă harababura condimentată cu dezamăgirea celor care au mai crezut o dată în steaua lor norocoasă, în promisiunea electorală care ar fi trebuit să ne învețe ”să trăim bine”.

Am mai scris acest lucru, îmbulzeala este datorată nu acestui boom infracțional al politicienilor, ci trezirii la viață a anchetatorilor, care după 10-15 ani au început să-și deschidă fișetele, sertarele, să declanşeze audierile și arestările preventive în cele mai spectaculoase dosare despre care presa a vorbit încă din momentul producerii infracțiunilor.

Mult mai important pentru rigoarea unei societăți democrate ar fi asumarea acestor întârzieri de către cei care le-au produs, mai ales că Ministerul Public are o organigramă construită pe ierarhii precise, astfel încât, ordinul șefului este decisiv în lansarea dosarului în lucru sau în ”uitarea” acestuia în fișet.

De aici ar trebui să se înceapă curățenia de primăvară, atâta timp cât din acest punct s-a stricat mărul democrației. Tuturor dosarele, care astăzi aduc îngrămădeală mare în arestul preventiv, ar trebui să li se facă publică istoria, drumul de la lansarea în lucru și până astăzi, după 15 ani de dospire. Cine le-a amânat atâta amar de vreme și cine a decis lansarea lor în anchetă. Ce procurori se fac responsabili, ce șefi ai acestora ar trebui să dea explicații de această atitudine. Astfel, există posibilitatea să se ajungă la ceea ce presa a spus-o din începuturi și anume spre decizia politică, singura care s-a amestecat în deturnarea traseului firesc, specific unui stat de drept în care puterea judecătorească este independentă, scoasă de sub influența puterii politice, fie că este vorba despre puterea legislativă sau executivă. Nu cred că voi greși când voi susține că aceasta este calea cea dreaptă care ne va duce spre Traian Băsescu, dacă ne mai interesează a demonstra cine se face vinovat de dezastrul pe care l-au avut de gestionat românii, timp de un deceniu cu Traian Băsescu la Cotroceni. Există și această atitudine a întoarcerii spatelui trecutului, concentrându-ne energiile asupra viitorului, care ne interesează cu prioritate, chiar dacă românii nu pot să treacă atât de ușor peste cei care i-au batjocorit și umilit, cu o aroganță greu de uitat și, mai ales, cu o furie nimicitoare.

Cercetarea lui Darius Vâlcov, ministrul Finanțelor din Guvernul Victor Ponta,  pentru fapte de corupţie întâmplate acum opt ani, ridică două semne de întrebare. Primul, despre care am încercat să vorbim, răspunzând la iminenta întrebarea: ”De ce așa târziu?” Al doilea încearcă o divagație mult mai sensibilă, încercând să includă în ecuație proiectul Codului fiscal, al cărui artizan este Darius Vâlcov și care a și început să provoace nemulțumiri din partea marilor investitori și nu numai.

Indiferent de situație, vinovatul va trebui să plătească factura vinovăției sale, iar Victor Ponta să-și dea seama că Guvernul său are și astfel de verigi slabe, care îi poate amenința stabilitatea, nu pentru că Alina Gorghiu continuă să țipe în stilul ei caracteristic de țață. Între timp i se face pârtie lui Traian Băsescu pentru a ajunge în fața procurorilor să dea și el cu subsemnatul.