24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
O singură zi a mai rămas până când Noul An ne va pune în situația de a reîncepe numărătoarea celor 365 de zile. Ultima zi petrecută în 2016 după care vom deschide fereastra și ușa să intre 2016. Un nou început, o nouă desprindere, o nouă provocare de a lua viața în piept. Vom fi din nou față în față cu necunoscutul.
2016 se anunță a fi un an bezmetic și imprevizibil, așa cum au fost ultimii 11 ani. Niciodată nu am fost atât de imprevizibili cum am reușit să fim în ultimul deceniu și mai bine, timp în care una ne-a fost așteptarea și alta rezultatul final. Nu putem vorbi despre dezamăgire, atâta timp cât câștigătorul a fost desemnat de majoritatea voturilor liber exprimate. Ceea ce ne blochează speranța și starea de bine ține mai mult de lipsa de fair play din partea celor aleși, a celor în care majoritatea și-a investit încredea și speranța schimbării în bine. Cei care au votat împotrivă devin din ce în ce mai vocali, din ce în ce mai deșteptați de semnele vizibile ale dezamăgirii. În ultimii 26 de ani nu am constata altceva că am votat greșit, indiferent de cel ales. Niciodată până acum aleșii nu au reușit să ne convingă. Ori nu au făcut nimic, ori au făcut ceea ce au promis, dar nu au reușit să-și păstreze formula de coaliție până la capăt, din varii motive de calcule politice, de acces la fondurile guvernamentale.
Anul 2016 este un an prin excelență electoral. În iunie și în noiembrie vom avea din nou alegeri locale, respectiv generale, alegeri care vor reorganiza mesajele, programele, promisiunile. Partidele politice de pe eșichierul politic au deja handicapul timorării în fața unui electorat ce continuă să le acorde cea mai mică cotă de încredere.
Analiștii politici așteaptă să apară minunea, ”partidul președintelui”, formațiunea nou nouță care va reuși să absoarbă voturile importante ale unui electorat din ce în ce mai atent, mai conștient de rolul pe care el îl are în a-și susține interesul. Evident că acest partid nu poate să apară din piatră seacă, cum nici un partid actual de pe scena politică a țării, (PMP sau ALDE), nu demonstrează a avea capacitatea de a convinge cel puțin 20% din electoratul activ al țării. Stabilitatea țării este dată de o formațiune politică covârșitor majoritară, de dimensiunea USL (70%), atâta timp cât binele societății trebuie luat în seamă, în jurul acestuia fiind necesară o maximă concentrare, unitate, consens, solidaritate.
Avem nevoie de o nouă reașezare a scenei politice românești, în termeni cât se poate de obiectivi, ținând cont că din prima zi a anului 2016 va începe numărătoarea inversă a celor 180 de zile care se vor scurge până la alegerile locale (cu aplicare directă pe alegerile pentru consiliile județene), care vor fi de fapt repetiția generală a alegerilor parlamentare, moment în care se va decide noua majoritate politică atât de necesară susținerii guvernării în 2016-2020, mandat în care România va avea și șase luni de președinție a Consiliului Europei.
Suntem pregătiți pentru a pătrunde în 2016, mult mai atenți, mult mai pregătiți, mult mai motivați să ținem cont de rolul pe care fiecare dintre noi îl poate avea, nu doar în spectacolul care oricum va fi regizat, cât mai ales în responsabilitatea pe care o vom primi, de această dată sub formă de dictare și nicidecum de temă pentru acasă.
Anul 2016 se anunță deja a fi anul politic care nu poate să iasă din tipicul și reflexele câștigate și exersate până acum, după 26 de ani de exercițiul politic. Astfel, suntem din ce în ce mai bine pregătiți a constata mișcările și mutările care vor fi asumate. Pe scena politică a țării vor evolua: PSD, PNL, ALDE, UNPR, UDMR, PMP, cu mici rezerve pentru alte partide care vor reuși să câștige votul a 5% din electorat (PRM, de exemplu). Acest potențial politic cu care se intră în 2016, ierarhizarea este dată de ultimul sondaj de opinie realizat de Avangarde, are remarcă următoarele PSD 40%, PNL 40%, ALDE 6%, UNPR 5%, UDMR, 4%, PMP 5%. Aceasta este linia de START, linie după care încep jocurile de gleznă, încălecările, suprapunerile, invadările, loviturile sub centură, confiscările, furturile, deciziilor venite de aiurea, formării coalițiilor asiguratorii, evident construite împotriva naturii. Lipsa de timp ne va prelungii și mai mult agonia, păstrându-ne, între granițele țării, ca oameni de sacrificiu.
La Mulți Ani, România! La mulți ani românilor, voi cei care veți fi primii sacrificați pe altarul noilor experimente europene! 2015 a murit, trăiască 2016. Se poate spune, parafrazând, că ”schimbarea anului este bucuria nebunilor”!
ADI CRISTI
