Moldova înseamnă dintr-un început; Suceava, Botoșani, Neamț, Iași, Bacău, Vaslui, Galați, Vrancea. Opt județe care, în economia județelor țării, reprezintă 20% . O Românie care își propune din definiție să-și neglijeze 20% din teritoriu în care locuiesc peste patru milioane de români. Dacă ar fi să ne oprim la un indicator care să ne prezinte contribuția județelor țării la construirea Produsului Intern Brut, din primele zece contribuabile doar județul Iași încape în acest top. Întâlnim mai apoi: Bucureștiul, Constanța, Prahova, Argeș, Dolj și Brașov, Cluj, Timiș.
Indiferent de ce ne va spune conducerea centrală de la București, Moldova se află într-o totală părăsire. Este timpul ca moldovenii să-și revină și să încerce să-și valorifice potențialul imens de care dispune această ”cincime de țară”. Nu mai avem timp să ne lamentăm, nu mai este timp de dormit, nu mai trebuie să fim prizonierii deliberați ai nepăsării. Avem nevoie de o nouă deșteptare, de o nouă trezire la realitate. Gestul mânilor întinse nu mai este ”de utilitate publică”. Trebuie să conștientizăm faptul că de noi depinde dacă mâine va fi din nou dimineață, dacă mâine urmează după azi și dacă azi reușim să ne construim un mâine credibil, prin forțe proprii, fără a mai aștepta ca altcineva să ni-l lase la ușă.
Moldova a demonstrat că știe să facă pasul înainte, că știe să fie altruistă, că știe să judece destinul solidar cu întreaga cuprindere a limbii române. Noi nu am inventat separația, așa cum au făcut-o clujenii, de exemplu, noi am încercat de fiecare dată să gândim România prin prisma interesului național și nu a interesului separatist, de enclavă teritorială, așa cum, nu de puține ori, am fost ameninţaţi de transilvăneni.
Contrar așteptărilor față de acest spirit național, Moldovei i s-a asigurat ”de la centru” o izolare completă, o trecere în uitare disciplinată, fără drept de apel, pentru că, o astfel de poziție a fost gândită a fi ”întru binele României” (sic!)
Există, sesizabilă cu ochiul liber, această împotrivire a transilvănenilor și a muntenilor manifestată față de moldoveni, de parcă acest refuz de recunoaștere a realității ar avea rădăcini care ne duc la începuturi. Există o singură explicație, care ar fi în stare să justifice aceste aberații comportamentale. Cred că invidia și mai ales lupta pentru satisfacerea necondiționată a interesului personal sau de grup sunt factorii decisivi ai acestei nefirești atitudini extrasă deciziei fundamentată pe valoare. Nu putem vorbi decât de o sălbatică interpretare a nevoii de a avea, de a deține, de a fi deasupra tuturor, doar pentru a reuși acea dominație de tip totalitar.
Contrar celor care ar putea să rezulte din astfel de comentarii, adevărat emoționale, guvernanții, de-a lungul timpului, mai din proprie inițiativă, mai forțați de drumul nostru european, au realizat strategii de dezvoltare teritoriale, chiar și până-n 2035, încercând astfel la nivel macroeconomic să ne sugereze ritmuri de dezvoltare care ne-ar aduce în situația de a depăși media europeană de astăzi sau mai precis din momentul anilor 2010, când astfel de analize au fost făcute, ele fiind proiectate pe 2013-2020-2035.
Ceea ce ne spun graficele frumos colorate nu au nimic în comun cu modul în care cetățeanul ajunge să simtă presiunea sărăciei, a imposibilității de a simți că a trăi nu înseamnă, invariabil, a suferi.
Moldova este plină de durere, de răni, de suferință, de dezorientare, de lipsă de inițiativă, de cronică părăsire și îndepărtare, de abandonare și nemeritată izolare, chiar dacă, pe căi lăturalnice, valorile Moldovei continuă să dea tonul la cântec, să ofere idei și soluții ingenioase pentru ca România să iasă din impas, pentru ca România să reușească în marile ei competiții, pe care și le-a asumat pe traseele europene și americane.
Moldova are această menire de a fi tot timpul prezentă, activă, când Capitala nu ezită să o biciuiască în văzul lumii, lăudându-se că astfel a reușit să o disciplineze, căci cine este mai disciplinat mai mult decât un mort, fie el și sub formă de statuie, în jurul soclului căreia se pun, din când în când, coroane de flori, din partea Președinției și a Guvernului, de exemplu! Coroane de flori pentru Moldova!