LĂSAȚI SMARTPHONE-URILE ACASĂ

8 Martie. O zi în care desenul ghiocelului încearcă să-și ia pe lujerul său încovoiat povara admirației, mult mai grea de cât aceea a umilinței. Este mult mai dificil să iubești decât să urăști. Chiar dacă între cele două stări diametral opuse nu este loc de întors (nici măcar gândul care să ne cultive îndoiala), admirația se dovedește a fi iubirea care ne leagă, fără a da libertate  gândului să-și imagineze chiar păcatul, de altfel iertat în condițiile trecerii lui în patrimoniul asumat al iubirii, care își construiește traiectoria fericirii până la adânci bătrânețe.

Admirația nu este singură. Are în preajma ei un alai numeros de plăceri declarate, de gesturi pe care scenele dramatice ale lumii le joacă și ni le propun sub formă de luare aminte, de învățămintele cuiva date, sub formă de moștenire, altcuiva, astfel încât nimic să nu rămână stingher, nimic să nu se piardă în singurătate, atâta timp cât admirația nu poate să fie ținută minte decât în metrica odei bucuriei, a exaltării simțămintelor scoase afară, cum mai sunt puse cearșafurile unei nopți de vis, în curte, la aerisit.

O astfel de zi, de 8 Martie, ne obligă. Ne scoate din treburile noastre importante, de care depinde soarta țării sau soarta câinelui de apartament, îndatorându-ne cu sentimentul recunoştinţei. Ziua femeii este de fapt ziua tuturor ipostazelor în care este receptată femeia în societate. Mamă, iubită, bunică, soră sau, în genera, femeie, fără o altă identificare specifică. Femeia face parte din categoria bucuriilor indescifrabile ale lumii, spațiul în care dedicația devine codul de acces spre infinitul univers al păcatului. Ni se spune la orele de religie că păcatul s-a născut din neascultare. Din mărul mușcat contrar prescripțiilor lui Dumnezeu, de a nu ceda ispitei șarpelui, cel care nu a ezitat să le ofere lui Adam și Evei un măr spre desfătare, transformată în cunoaşterea deosebirilor. Tentația păcatului s-a născut această lume în care armonia și perfecțiunea au dispărut, lăsând locul celor mai insuportabile reacții, dezamăgiri, deziluzii.

Femeia a reușit să fie de la începuturi o clipă de rătăcire, așa cum a fost, în același timp, o clipă de regăsire. Ea poartă cu sine marile vinovății ale lumii, cuceririle de imperii, capitulările, așa cum tot ea a inventat disperarea, părăsirea, sinuciderea, speranța împlinirilor, altruismul în numele iubirii. Toate acestea i-au fost ei dedicate, i-au fost ei așezate la picioare, în semn de prețuire. Indiferent de ceea ce avea să memoreze istoria, între agonie și extaz, femeia a reușit să cucerească inima bărbatului până la dezintegrarea acesteia în inepuizabile oftaturi, în drame pe care artiștii nu au ezitat să le nemurească în opere de artă, rămase astăzi singurele mărturii vii ale epocilor în care acea femeie a dat totul, a luat totul.

Astăzi este o zi în care zâmbetul și relaxarea devin podoabe încă indispensabile sărbătorii, cum mai este fracul și papionul, când eticheta cere ”ținută de gală”.

Nu putem să ne facem că nu există această zi, chiar și numai pentru că distanța dintre extaz și agonie este infinitezimală dacă îndrăznim că nu ținem cont de floarea ce merită a fi dăruită, ca un simbol al atenție ce o inspiră, chiar și numai pentru că a reușit să existe alături de noi, cu acea tenacitate specifică  sălciei în fața oricărei furtuni.

8 Martie, un ghiocel, o îmbrățișare – devin ingredientele necesare rețetei fericirii. Diferența o face gustul, care nu se discută. Fiecare este invitat, în conformitate cu inspirația sa, să le amestece, să le dozeze, să le acorde unui sau altuia un interes maxim, astfel încât funcție de personalitatea fiecăruia să se reușească momente unice, irepetabile, de neimitat, dar toate închinate femeii și nu doar de 8 Martie.

La mulți ani, mamă! La mulți ani fiică! La mulți ani iubito! La mulți ani femeie, oriunde te-ai afla și oricine ai fi! Este ziua ta, așa cum și noi, cei care te sărbătorim, facem parte din același univers.

În acest secol XXI am ajuns să ne bucurăm de tot ceea ce se poate sărbători. Avem din ce în ce mai multe sărbători naționale, avem din ce în ce mai multe evenimente, avem din ce în ce mai mulți prieteni. Toate acestea sunt momente de închinat un pahar în cinstea celui care ne iese în cale. Pentru noi sărbătoarea a ajuns un prilej din ce în ce mai căutat de socializare, într-o lume în care reușim să ne construim lumi paralele și virtuale. Avem nevoie de această desprindere și, mai ales, de îndemnul: De această dată la întâlnire lăsați smartphone-urile acasă!