POEMELE DE SÂMBĂTĂ

Fuga din Rai

1.

Lumină, iarbă, flori

Culoare

O grădină din vis

și peste toate

Îngeri

Asemenea Învierii

Mă ridic din pucioasă și smoală

și mă culc pe iarbă

căci sufletul meu

asemenea sufletului lui Iisus Hristos

a simțit lovitura diavolului

trecând mai departe

nu m-au atins dezmățul și păcatul

într-atât încât să mă înrobească

le-am strivit o dată cu tentația iadului

cu nepăsarea

dar mai ales cu iubirea

iubirea de Dumnezeu

(în cele din urmă salvată)

dar nu numai

căci aceasta este mult prea înaltă

pentru a înțelege transformarea

sufletului în trup.

În trupul din care am fost furat de moarte

și aruncat în Hades

să scot dracii afară…

Am trecut toate vămile!

Păcătos de am fost

Azi nu mai am păcat

Sunt în Paradis. Alături de Îngeri

De bucurie, de muzici pentru fluturi

Cu sufletul deschis îmbrățișez caișii

și merii, beau absint

și fac o plecăciune frumoasei îngerițe

chiar dacă îngerii sunt fără sex

eu simt că-i diafană fata

și-acuși poemu-i gata

am început din nou

să cad în rime

simt că mă pierd

că-ntr-un adânc de suflet

se nasc din nou suspine

 

2.

Îngerii au rigoare

asemenea furnicilor de pe pământ

cu treaba lui fiecare

slujesc cuvintelor trainic mormânt

A venit Îngerul Meu Păzitor

repartizat să-mi arate drumul

spre Porțile Raiului

Aa venit și m-a atins cu aripa lui

în semn de salut:

– Sunt Îngerul Daniel!

– Ești Îngerul Meu Păzitor?

– Sunt Îngerul Daniel!

– Ești îngerul Meu Păzitor?

– Sunt Îngerul Daniel!

– Și ce dacă?

– Am venit să-ți arăt calea!

– Arată-mi-o!

– Uite-o!

– Unde?

– Acolo!

– Acolo unde?

– În partea ta de inimă!

– Eu nu am inimă, sunt suflet!

– În partea ta de inimă!

– Eu nu am inimă, sunt suflet!

– În partea ta de inimă!

– Unde mă duci?

– La destinație.

Îngerul Meu Păzitor s-a desprins

Singur pe drum am rămas

Cum mai rămân drumeții îmbrăcați

în praful stelar

Sau să fi fost dragostea pentru om

sub formă de pulbere

iar merele între timp

începeau să se coacă în pom

 

3.

”Tronurile, Heruvimii și Serafimii

simt răsuflarea lui Dumnezeu

și șoapta lui Dumnezeu.

Ei sunt cei care transmit vrerea

și Cuvântul lui Dumnezeu!”

(Mi-a șoptit din neunde Îngerul Meu Păzitor)

Până la ei e cale lungă pentru ca Tu să ajungi

dar în sens invers

ei te ating ori de câte ori le dai un motiv

trimițând înspre tine

Principatele, Arhanghelii și Îngerii

sărind peste Stăpânii, Domnii și Puteri

”Acestea sunt contururile celor nouă ceruri

până la Dumnezeu”

(A revenit Îngerul Meu Păzitor să mă învețe)

M-a atins Arhanghelul Mihail pe când încercam să mă uit

prin gaura cheie a Raiului

Să-l pândesc pe Dumnezeu cum se uită la mine

ca într-o oglindă – știind că de fapt

Dumnezeu e-n toți cei care se gândesc la el

M-a atins Arhanghelul Gavriil

pe când încercam

Iubirea lui Dumnezeu cu fragmente de aștri

născând ploaia stelelor căzătoare

și a sufletelor căzătoare

a viselor căzătoare, a frunzelor căzătoare…

M-a atins Arhanghelul Rafail

pe când aș fi dorit

să mă dăruiesc lui Dumnezeu

cum se mai dăruiește vindecarea de suflet

oprindu-mă înainte de a mă arunca pe Pământ

(”Nu ești încă pregătit să te sacrifici, așa cum godacul

nu este încă pregătit pentru ospăț) – mi-a spus

Îngerul Meu Păzitor

așezându-mă cu aripa lui

în praful stelar

sau să fi fost dragostea pentru om

sub formă de pulbere…

merele între timp

începeau să se coacă în pom