24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Amigdalitele şi otitele sunt cele mai frecvente afecţiuni O.R.L. în rândul copiilor şi dacă nu sunt tratate la timp pot duce la complicaţii grave.
De multe ori astfel de afecţiuni sunt virale, însă mulți părinții administrează copiilor antibiotice în lipsa unui diagnostic corect.
„Nu orice infecţie se tratează cu antibiotic! Antibioticele luate fără antibiogramă în aceste afecţiuni sunt adesea ineficiente, iar pacienţii se pot confrunta cu o agravare a bolii sau cu recidive dese. Este absolut necesar un istoric exact al bolii, pentru a se determina astfel caracterul recurent al afecţiunii şi, implicit, conduita terapeutică pentru care se va opta”, explică dr. Elia Bărbuceanu, medic O.R.L., într-un comunicat de presă transmis www.sănătateatv.ro.
Amigdalele palatine (două la număr), amigdala linguală, amigdala nasofaringiană şi ţesutul limfoid de pe peretele posterior al faringelui pot fi inflamate, apărând afecțiunea numită Amigdalită. Aceasta este de două feluri: acută şi cronică, fiind o patologie frecvent întâlnită în rândul copiilor cu vârsta între 5-15 ani.
Simptomul de debut a bolii este mărirea în volum a amigdalelor, urmat apoi de înroşire sau chiar de apariţia unor puncte cu puroi care se pot mări până la formarea unei pseudo-membrane cu zone mari de acoperire. Dacă amigdalitele devin din ce în ce mai dese, atunci se ajunge laamigdalită cronică.
„Principalul simptom al amigdalitei este durerea în gât, după care urmează inflamarea şi înroşirea acestora, cu depozite purulente, tuse, cefalee, durere la înghiţire, febră (ce poate fi foarte crescută la copiii mici), oboseală, durere la nivelul urechilor sau gâtului, noduli limfatici măriţi la nivelul gâtului. Chiar dacă sunt mai rare, nici vărsăturile, respiraţia urât mirositoare şi dificultatea la deschiderea gurii nu ar trebui ignorate. Dacă amigdalita este cauzată de un virus, precum virusul gripal, apar şi simptomele gripale, cum ar fi rinoreea. Dacă afecţiunea este determinată însă de bacterii, pacientul poate prezenta iritaţii cutanate sau înroşirea feței”, adaugă dr. Bărbuceanu.
Diagnosticul acestei afecţiuni se stabileşte de medicul de familie sau de medicul ORL-ist care, în funcţie de gravitatea bolii, va prescrietratamentul corespunzător. Dacă există simptome care indică prezenţa unei bacterii, medicul va confirma diagnosticul prin efectuarea unei culturi bacteriene, adică prin printr-un exudat. Testul poate determina dacă amigdalita este cauzată de o infecţie cu streptococi. Este dificil însă de precizat dacă pacientul este doar un purtător al infecţiei sau este chiar infectat. În unele cazuri, ca metodă elocventă pentru o diagnosticare cât mai corectă, se recomandă şi efectuarea unor teste sangvine.
„Netratată, amigdalita poate duce la colectarea de puroi şi, implicit, la apariţia unui abces între amigdală şi ţesutul moale care o înconjoară: peritonsilar, retrofaringian, parafaringian. Netratate la timp sau ignorate, amigdalitele bacteriene pot duce la obstrucţia căilor aeriene, septicemie, meningită, mediastinită sau tromboflebita venei jugulare. Unele din cele mai de temut complicaţii ale amigdalitelor cu Streptococ beta hemolitic (cel mai frecvet agent patogen în acest caz) sunt afecţiunile articulare, cardiace şi renale (reumatismul articular acut, valvulopatiile şi nefritele)”, completează dr. Bărbuceanu.
În ceea ce privește otita medie, aceasta este o infecţie a urechii medii și poate reprezenta o complicaţie a infecţiilor amigdaliene, rino-faringiene şi sinusale. De altfel, otita se numără printre bolile care recidivează cel mai frecvent.
„Otita cauzată de infecţii cu virusuri şi cu bacterii se manifestă prin apariţia febrei de peste 38°C, durerii în spatele urechii şi migrenei. Pot apărea şi tulburări de echilibru sau senzaţie de vomă. Tratamentul se administrează după efectuarea antibiogramei, care se obţine în urma analizei în laborator a conţinutului conductului auditiv extern şi constă în antibiotice. În situaţia în care apar complicaţii, iar infecţia se extinde la alte compartimente ale urechii, tratamentul clasic se asociază cu chirurgia. Netratată, otita duce la forme grave, afectând urechea medie şi pe cea internă, cu complicaţii endocraniene -meningite, meningoencefalite, abcese cerebrale-, putând duce chiar la pierderea auzului”, completează dr. Bărbuceanu.
În ceea ce privește evoluția otitei, aceasta este legată de antibioterapie – este cea care face diferenţa între evoluţia unei otite simple, în stadiu incipient, către otita seroasă sau către otita purulentă.
„De aceea prezentarea la medicul O.R.L-ist este importantă încă de la debutul simptomatologiei. În cazul otitei purulente tratamentul antibiotic este necesar, ideal după antibiograma efectuată pe secreţia din profunzimea conductului auditiv extern şi la recomandarea medicului. În caz contrar, riscurile de dependenţă sau de ineficacitate a tratamentului sunt destul de mari. Otita medie netratată corespunzător poate cauza şi otita externă”, mai explică Dr. Bărbuceanu.
