CINE MERGE ÎN CONCEDIU, RĂMÂNE ACASĂ

Acum că s-a terminat și Summitul NATO de la Varșovia, unde România a primit asigurări liniștitoare în fața amenințărilor trimise, din ce în ce mai des, dinspre Kremlin, peste întreaga țară s-a ridicat, asemenea unui uriaș balon, oftatul de ușurare și de revenire a inimii la locul ei, de unde sărise ca un iepure sau ca o broască.

Românii pot să stea cu sufletul tras la loc, pot să aibă încredere în NATO, care a început să se și miște, nu doar să vorbească sau să scrie tot felul de scenarii. Acum atitudinile sunt precise, cu nume și prenume, termene și mai ale cu necesarele asumări de responsabilități. Suntem apărați pe pământ, aer și pe mare de către aliații noștri, așa cum stă scris la art. 5 din ”Biblia” după care funcționează Alianța Nord-Atlantică, nici un aliat nu rămâne singur în fața dușmanului.

Într-o astfel de liniște relaxantă este timpul să ne ocupăm și de treburile noastre din țară, fără ca să ne mai lăsăm intimidați de schelălăielile dinspre Kremlin. Este timpul să ne aducem aminte că țara trebuie guvernată, că tehnocrații din Palatul Victoria trebuie să se dezmeticească și să descopere că alegerile locale s-au terminat, că țara are o nouă administrație locală, cu noi proiecte de comune, orașe, municipii, județe, pentru următorii patru ani, chiar dacă s-a descoperit surprinzător că România nu a reușit să aibă un proiect de țară viabil și asumat de toate forțele politice postdecembriste.

Partidele politice au intrat într-o profundă campanie de reconstrucție, de consolidare, începând cu structura de rezistență și până la elementele de design de fațadă.

PSD a făcut un pas înapoi din calea tradiționalului său aliat, UNPR (partid aflat într-o accentuată degringoladă, desenată de zbaterea muștei fără cap, după ce aceasta și-a încercat norocul și cu PNL. În cele din urmă liberalii și-au văzut visul cu ochii (nu o alianţă cu UNPR!), ci distrugerea alianțelor tradiționale ale PSD, gândind că astfel social-democrații vor fi mai ușor de învins la toamnă, atunci când se joacă ”cu guvernarea pe masă”. Tot PSD încă se mai confruntă cu DNA, ai căror procuri scot la iveală tot felul de dosare, cu impact emoțional maxim, chiar dacă Victor Ponta, de exemplu sau Călin Popescu Tăriceanu, (liderul ALDE, partenerul PSD) răspunde acuzațiilor cu explicații de bun simț, credibile și greu de ignorat.

PNL a rămas și după pierderea localelor și mai ales a Bucureștiului, un partid suferind, un partid care nu a reușit încă să-și vindece rana pricinuită de lipirea de PNL a PDL.  Chiar dacă ni se tot spune că a fost vorba de o asimilare prin absorbție, ce a dus la nașterea noului partid PNL, de fapt, realitatea ne demonstrează că a fost vorba de o alipire. Este ca și cum ai amesteca apa de ploaie (ceea ce a mai rămas din PDL) cu uleiul uzat (în care și-a dus viața PNL, după Crin Antonescu). Se observă cu ochiul liber aceste straturi politice, așa cum tot cu ochiul liber s-a văzut stângăcia celor doi copreședinți, Alina Gorghiu și Vasile Blaga, atunci când sunt puși în fața analizei viitorului pe care îl are PNL la guvernare.

O astfel de ecuație se dorește a fi rezolvată doar cu ajutorul președintelui Klaus Iohannis, rolul acestuia fiind de prim decident, de cel care alege pentru a desemna un candidat pentru funcția de prim ministru, căruia îi revine sarcina de a forma un guvern, de a scrie un program de guvernare și de a se înfățișa în fața Parlamentului pentru a obține votul de investitură.

Liberalii lui Vasile Blaga cred că și Klaus Iohannis poate fi Traian Băsescu, în timp ce liberalii Alinei Gorghiu, chiar dacă, pe vreme președinției băsesciene, votau împotriva comportamentului de președinte jucător, de această dată nu spun nimic, ca și cum ”nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase”.

ALDE este surpriza plăcută a scenei politicii românești, din mandatul care se va încheia în noiembrie. Liderul acestei alianțe, Călin Popescu Tăriceanu (președintele PLR) are, la rândul său, calitatea de copreședinte al ALDE, alături de Daniel Constantin (președintele Partidului Conservator). ALDE s-a dorit a fi din primul moment varianta curată a liberalismului, neviciată de interesul politic care a produs mutații fundamentale pe eșichierul politic al țării, extrăgând PNL din formațiunea liberalilor europeni (ALDE) pentru a trece la popularii europeni (PPE).

UNPR și-a pulverizat parlamentarii, intrați în legislativul țării pe listele alianței USL (dinspre partea PSD-UNPR), reușind lipsa de performanță a zilei de a rămâne fără grup parlamentar la Senat și Camera Deputaților. Dezastrul din UNPR, un partid credibil, ”cu cuvântul dat și respectat”, a fost posibil după ce liderul fondator al acestuia, Gabriel Oprea, a demisionat de la conducerea partidului, fiind prins de DNA cu ”ocaua mică”.

La alegerile locale, UNPR și-a conștientizat adevăratele neșanse pe care le poate avea la alegerile parlamentare din noiembrie 2016.

Chiar dacă suntem în plin sezon estival, pe la partide circulă deja o zicere, cu valoare de premoniție: cine merge în concediul anul acesta, rămâne acasă la parlamentare.

ADI CRISTI