24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Încă suntem cu ochii ațintiți pe Turcia. Arestările continuă, numărul morților este în creștere, în timp ce cetățenii liberi ai Turciei sunt invitați în continuare să rămână pe străzile ocupate în timpul încercării loviturii de stat. Când vorbim despre arestări , demiteri și tensiuni internaționale, mai ales cu americanii, încercăm să definim noile relații pe care Turcia încearcă să le impună, în primul rând aliaților ei. Vorbim despre SUA și despre NATO, în special.
Recep Erdogan a profitat sau a instrumentat epurarea armatei de forțe ostile lui. Peste 6000 de arestări au fost operate în 48 de ore! Din acestea aproape 3000 sunt din rândul puciștilor, iar diferența din rândul administrației de stat, justiției și curții constituționale, de regulă nume care nu au ezitat să-și afirme în direct opoziția față de stilul considerat de ei ca fiind dictatorial, cu abateri grosolane de la respectarea drepturilor și libertățile cetățenești. În acest punct se ridic un semn de întrebare. 8000 de polițiști au fost dați afară, a treia zi de la eșecul puciului. Arestările au început la primele ore ale schimbării raportului de forțe dintre forțele armate ale puciștilor și forțele armate guvernamentale, exact în dimineața celei de a doua zi după primul atac. Nu cred și nu fac parte din cei care consideră că președintele Recep Erdogan și-a înscenat lovitura de stat. Prea multe victime ”scoase din joben” au fost arestate a doua zi după lovitura de stat (care astfel a și eșuat). Ceea ce este mult mai plauzibil, mult mai credibil se referă la cunoașterea acestor intenții de către președintele turc ținut la curent cu mișcările puciștilor, din secundă în secundă, (de către serviciile secrete, privind mișcările celor care au fost pur și simplu invitați ”să instaureze democrația în Turcia”, țară din ce în ce mai încorsetată, ”mai plină de sârma ghimpată a unei conduceri cu puternice accente totalitare”.
Recep Erdogan a ştiut în fiecare clipă cum se mișcă ”reformatorii”, având posibilitatea de a fi cu un pas înaintea urmăritorilor săi, care ar fi dorit să-l lichideze, fie la hotelul din stațiunea în care își petrecea concediul, fie în zbor, la întoarcerea sa la Istanbul.
De fapt această dezvăluire masivă a celor care l-ar fi dorit înlăturat de la putere a fost multiplicată cu ceilalți oponenți ai regimului său, chiar dacă aceștia (cum sunt magistrații demiși) nu ar fi avut nici o legătură cu acțiunea militară de lovitură de stat.
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan îl acuză pe fostul său aliat Fethullah Gulen, exilat în Statele Unite, că se află în spatele puciului eşuat şi a trecut la epurarea sistemului judiciar şi armatei după tentativa de lovitură de stat.
Secretarul american de stat, John Kerry, i-a spus omologului său Mevlut Cavosoglu că insinuările publice potrivit cărora Statele Unite au fost implicate în tentativa eşuată de stat din Turcia subminează relaţiile dintre cei doi aliaţi NATO, relatează Reuters.
Kerry a exercitat presiuni asupra Turciei pentru a da dovadă de reţinere şi pentru a asigura respectarea statului de drept în ancheta privind puciul, a anunţat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, John Kirby, într-un comunicat.
Tensiunea ce planează deasupra Turciei este în măsură să arunce deasupra Europei acea pulbere inflamabilă, ce ar avea un efet imediat în ceea ce privește securitatea continentului, cu atât mai mult cu cât de această bulversare cu siguranță că va profita mișcarea teroristă din spațiul arab. Să nu uităm că Armata a II-a a Turciei, care are în responsabilitatea ei securitatea granițelor cu Siria, Iran și Irak, prin comandantul ei a fost pusă în slujba puciștilor, definind o zonă vulnerabilă, așa cum a ajuns să fie și baza militară de la Incirlik, bază folosită și de trupele NATO și ale SUA.
În fața acestei ofensive de proporții incredibile, pe care a început-o președintele turc, Europa începe să reacționeze, să atragă atenția lui Recep Erdogan că eluarea loviturii de stat nu este un motiv ca valorile democrației să fie escaladate, astfel încât ”ordinea și curățenia” la care s-a pornit, repet suspect de bine pregătite, imediat, ”a doua zi după eșecul puciștilor”, de parcă aceștia ar fi fost găsiți ascunși în debaraua Turciei.
Mai mult, președintele grăbit vrea să fie reintroducă în Turcia pedeapsa cu moartea, pregătind o nouă noapte a cuțitelor lungi,de această dată la dimensiuni de o sută de ori mai mari decât a avut acțiunea lui Hitler în Germania anilor 1934, motivul fiind același pentru care Adolf Hitler a cauționat uciderea celor 85 de membri ai ”Batalioanelor de asalt”(SA) (în germană Sturmabteilung), o organizație premilitară nazistă: ”o amenințare directă asupra puterii sale”. La orizont ne apare, din ce în ce mai des, fantoma Turciei în șalvari.
ADI CRISTI
