24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Suntem într-o perioadă atipică tradiției noastre de politicieni aflați într-un an electoral. Nu tu tumult, nu tu declarații strălucitoare, în sprijinul celor mulți, chiar dacă realitatea de afară oferă semnificative motive ca politicienii să plângă vizibil și zgomotos pentru destinul ”țărișoarei lor”. De această dată ”totul e tăcere!” Acest imobilism își are sursa principală în reacția stupefiantă a procurorilor, care conduc Republica de Procurori a României, față de bănuiala că fiecare mână întinsă înspre ajutorarea celor nimeriți în calea viiturii sau, mai nou, a tornadelor, în calea caniculei sau a inundațiilor devastatoare, pot fi acuzați foarte ușor de primire de foloase necuvenit, chiar dacă aceste ”foloase necuvenite” ar putea fi chiar voturile pe care electoratul este chemat să le dea pentru a-și alege conducătorii.
Vorba vine, infracțiune, atâta timp cât procurorii urmăresc doar anumite persoane, care au o notorietate ce depășește o majoritate confortabilă. Cazul primarului Craiovei, Olguța Vasilescu, devine unul școală, emblematic, pentru a demonstra ceea ce era de demonstrat. Legea alegerilor locale îți interzice să mai faci ”cadouri”, să mai oferi cele ce are nevoie nevoiașul (mai ales cel din mediul rural) pe lângă casa omului, făcându-l astfel să-ți dea ție votul. Ne place să credem că poporul a ajuns după 26 de ani ”să voteze în cunoștință de cauză”. Cel puțin așa credeam, după ce luam voturile celor care ”beneficiau și ei” de câteva atenții, de altfel nevinovate (o găleată, o sticlă de ulei, o pungă de făină, zahăr și alte produse necesare în gospodărie). Este adevărat, cu astfel de produse, votul era viciat, atâta timp cât efortul candidaților nu producea ceva bun pentru comunitate, decât în accepțiunea afirmației că dacă toți locuitorii au de unele și de altele, comunitatea este mulțumită.
Dar, să mergi mai departe și să acuzi că strângerea fondurilor din donații, din sponsorizări, pentru a repara fațadele clădirilor (de exemplu) pentru care legea nu te lasă să cheltuiești de la bugetul local și nici măcar de la bugetul de stat, ține acum de patologic, de rea credință, de ”a scoate orbului ochii”.
S-a ajuns pe malul celălalt, acolo unde nimeni nu mai este interesat să facă ceva, atâta timp cât orice ai face îți este interpretat prin prisma posibilelor și imposibilelor infracțiuni, de care, cu siguranță că, te faci vinovat, dacă procurorii trebuie să demonstreze că ești vinovat. Nu mai ai voie să aduni forțele societății, nu mai ai voie să ai inițiativă, nu mai ai voie să fii cel care adună banii și îi folosește așa cum crede de cuviință societatea. Trebuie să stai liniștit. Să fii dezinteresat. Să-ți vezi de-ale tale, care nu sunt altceva decât să dai în stânga și în dreapta bună ziua sau bună seara, să mergi la culcare și să nu uiți că a doua zi trebuie să te trezești și să ajungi la birou unde să-ți reiei programul cu publicul căruia să-i spui bună dimineața, bună după-amiaza, bună seara și gata, ”ura și la gară”!
Trăim vremuri grele, tulbure, vremuri pe care nu mai reușim să le stăpânim. Nu mai reușim să fim factori de coagulare a neregulilor, nu mai reușim să ne folosim energiile și puterea de muncă în interesul comunității. Avem nevoie de un alt arbitru. Avem nevoie, repet, de investirea cu o reală responsabilitate și a celor care sunt chemați să supravegheze aplicarea legii. Trebuie ca legea să fie valabilă și pentru ei. Au dreptul să cerceteze, dar, în aceeași măsură, să și răspundă pentru eventualele eșecuri, pentru eventualele drame pe care le provoacă o anchetă părtinitoare sau greșit instrumentată. Un medic poate fi acuzat de malpraxis atunci când greșește. Un procuror ar trebui, de asemenea, să fie pedepsit cu aceeași pedeapsă pe care o invocă în cazul unui inculpat, dacă se demonstrează că a greșit în rechizitoriu! Este nevoie, pentru a ieși din această marotă, de responsabilizarea celor care cred că au dreptul ”să taie și să spânzure” fără a fi trași la răspundere!
Doar cei care greșesc, doar cei care încalcă legea, doar cei care își desfășoară activitatea în dispreț față de lege, doar aceștia ar trebui anchetați, judecați, condamnați. Restul nu au ce căuta cu cătușele la mâini. Restul nu au ce aglomera fișetele anchetatorilor, dosarele instanțelor de judecată. Nu suntem un stat care să practice o vânătoare de vrăjitoare, chiar dacă Traian Băsescu un astfel de stat a construit, sub genericul independența justiției. Alina Bica a căzut și și-a rupt gâtul pe scările Codului Penal, pe care ea se lăuda că l-a construit. Același deznodământ va avea și politicianul Traian Băsescu, în momentul în care va fi pus în situația să tremure în fața procurorilor, după ce ”măreața sa realizare” a fost ca procurorul să nu mai tremure în fața politicianului. Ideal și normal ar fi fost ca nimeni să nu tremure în fața nimănui și toți să-și facă datoria pentru care statul de drept îi plătește cu bani frumoși. Riscăm să trăim în Republica Comunistă a Procurorilor. Oare aici am dorit să ajungem? Noi, nu! Și-atunci, cine oare?! Evident, ”aginturile străine!”
ADI CRISTI
