ANOMALIE ATITUDINALĂ

Suntem în moartea minții. Nimeni nu mai înțelege ceva. Toți credem că asta trebuie să ni se întâmple. Asta merităm. România este fără nici o scuză, fără nici o indulgență un stat al procurorilor DNA. Ei sunt cei care fac jocurile, ei sunt cei care dau tonul la cântec, ei sunt cei care dau voie unora să-și vadă sau nu de destinul lor politic, de exemplu.

Victor Ponta nu este vinovat, spune el, fără ca să aibă șansa de a ne spune de ce nu este vinovat, așa cum cred procurorii DNA, pentru care prezumția de nevinovăție este un mic amănunt facultativ. Nu-l lasă procurorii anchetatori, în acest nou dosar, care se pare că este legat de Tony Blair, fostul prim ministru al Angliei, să explice opiniei publice despre ce este vorba în propoziție, chiar dacă în comunicatul DNA sunt deja proferate acuzații de spălare de bani (sic!). Unde este obligația anchetatorilor, stabilită de legea fundamentală a țării, aceea de a demonstra vinovăția infractorului și nu de a-l forța pe cel anchetat (prin cunoscute metode staliniste) să recunoască ceea ce acesta spune că nu a făcut?

Acest tip de interdicții, care încalcă brutal și pe față drepturile și libertățile cetățenești, vine să ne confirme că în România nu se mai putem vorbi despre democrație. Procurorii din nou cred că sunt deasupra legii, că au voie să facă exact ceea ce ei cred că trebuie să facă, indiferent dacă acțiunile lor intră în flagrant cu prevederile constituționale, fără ca cineva să reacționeze. Fără ca cineva să apere Constituția României. Cine apără legea fundamentală a țării de încălcările grosolane ale legilor, de către cei chemați să apere legea, nu să o ignore?  Cine îi trage la răspundere pe procurorii anchetatori care încalcă drepturile și libertățile cetățeanului, ale acelui cetățean care, conform legii, până la o condamnare dată de ultima instanță de judecată, se bucură de prezumția de nevinovăție? Este un cetățean liber asupra căruia nu se pot exercita măsuri care să-i lezeze demnitatea și libertățile de exprimare, dreptul la opinie și mai ales dreptul la apărare, în aceeași măsură în care el este acuzat de organele de anchetă, fără a ignora dreptul la șanse egale, pe tot parcursul anchetei.

Procurorul nu este cel care decide. El este doar o parte din proces, alături de avocatul apărării. Procurorul își susține rechizitoriu cu probe depuse la dosar, în timp ce avocatul apărării combate aceste probe prin documente depuse, de asemenea, în același dosar, astfel încât judecătorul să fie cel care judecă în cunoștință de cauză, fără a se lăsa influențat de poziția procurorului plasat în imediata vecinătate a sa în sala de judecată!

Cel care reprezintă pe fond Puterea Judecătorească este magistratul judecător și nicidecum procurorul, amestecat pe nedrept în interiorul celei de-a treia puteri a statului de drept. Procurorul aparține Ministerului Public, care își exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete pe lângă fiecare instanţă judecătorească, sub autoritatea ministrului justiţiei.

Astăzi persistă această mare ambiguitate a rolului pe care  nu trebuie să-l aibă procurorul, dar pe care el și-l arogă, acela de a stabili înainte de judecată cine este vinovat, cine trebuie scos pe tușă, cine mai are și cine nu credibilitate, cine mai participă și cine nu la campania electorală.

”Procurorii DNA au anunțat că fostul premier Victor Ponta a fost plasat sub control judiciar într-un nou dosar de corupție. Ponta este acuzat de trafic de influență și de complicitate la infracțiunea de spălare de bani. Concret, Ponta e acuzat că ar fi primit foloase necuvenite pentru a-l sprijini pe Sebastian Ghiță să candideze la alegerile din 2012. Banii oferiți de Ghiță în schimbul candidaturii ar fi fost folosiți pentru organizarea vizitei fostului premier britanic Tony Blair în România, care i-ar fi adus beneficii de imagine lui Ponta”.
Este incredibil subiectul pe care procurorii continuă să-l exploateze la maxim, subiect care ține mai mult de zona metafizică, decât de evenimentele infracționale de care ar trebui să se ocupe. După fațadele reabilitate clădirilor din centrul Craiovei, care i-ar fi adus primarului Olguței Vasilescu, de asemenea, ”beneficii de imagine”, iată că avem o altă gogomănie made in DNA, prin care se încearcă să se constate că Tony Blair, prin conferința susținută la București, l-ar fi favorizat de fostul premier al României (sic!) De ce nu i-ar fi favorizat și pe ceilalți participanți la conferință, la fel de expuși public ca și Victor Ponta ?  Suntem într-un film al absurdului, al lipsei de măsură, al grotescului. Facem tot ceea ce ne visează ”mușchii noștri zglobii și fără nici o reținere”, dacă suntem ai Codruței Laura Kovesi! Este incredibilă această anomalie atitudinală care ne scoate efectiv din rândul țărilor în care legea contează.

ADI CRISTI